Saghin Sabrina
După aproape 14 ani de război civil, Siria a fost martora unui eveniment de cotitură care a schimbat radical echilibrul puterii în Orientul Mijlociu. Pe măsură ce forțele opoziției siriene avansau rapid spre Damasc, regimul lui Bashar al-Assad s-a prăbușit într-un mod neașteptat.
Sub presiunea internațională și a ofensivei rebele, Rusia, principalul său aliat, a intervenit pentru a evita o catastrofă umanitară și politică. Decizia Kremlinului de a organiza evacuarea lui Assad și a familiei sale a pus capăt guvernării de peste 50 de ani a dinastiei Assad, marcând sfârșitul unei ere.
Evacuarea lui Bashar al-Assad
În fața unei ofensive fulgerătoare a grupărilor rebele, inclusiv fosta ramură al-Qaeda, HTS, soarta lui Bashar al-Assad a devenit incertă. Potrivit unor surse apropiate Kremlinului, Rusia a evaluat rapid situația și a ajuns la concluzia că regimul de la Damasc nu mai putea fi salvat. Temându-se de un scenariu similar cu cel al fostului lider libian Muammar Gaddafi, Kremlinul a optat pentru un „control al pagubelor”.
Agenții serviciilor secrete ruse au organizat fuga lui Assad prin baza aeriană rusă din Siria, asigurându-se că aeronava care transporta liderul sirian și familia sa nu putea fi urmărită. Această mișcare strategică a permis evitarea unui conflict direct și a salvat imaginea Moscovei în regiune. La câteva ore după evacuare, Damasc a fost cucerit fără opoziție, iar opoziția siriană a proclamat victoria.
Cu toate acestea, presa rusă a început să-l critice pe Assad pentru înfrângerea regimului său, subliniind faptul că Rusia și-a respectat angajamentele față de aliatul său. În același timp, Kremlinul a pus accent pe protejarea intereselor sale strategice în Siria, cum ar fi menținerea bazelor militare de la Tartus și Khmeimim.
Care a fost rolul Moscovei
Decizia Rusiei de a interveni a fost văzută ca un pas pragmatic pentru a-și proteja interesele pe termen lung în Orientul Mijlociu. Deși inițial Moscova a încercat să susțină regimul Assad prin campanii de bombardamente împotriva forțelor rebele, avansul rapid al opoziției în orașe cheie, precum Hama și Alep, a demonstrat vulnerabilitatea armatei siriene.
În timp ce Rusia negociază cu diverse grupuri de opoziție, Moscova încearcă să mențină un echilibru între aliații săi regionali, Iran și Turcia. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a purtat discuții recente cu oficialii iranieni și turci în capitala Qatarului, Doha, subliniind angajamentul Kremlinului pentru stabilitatea regiunii. Iranul a fost un aliat de lungă durată al regimului Assad, în timp ce Turcia a sprijinit insurgenții care au contribuit la înlăturarea liderului sirian.
Rusia încearcă acum să își redefinească rolul în Siria post-Assad. Deși Moscova a fost surprinsă de viteza evenimentelor, oficialii ruși continuă să promoveze imaginea unei puteri care și-a respectat angajamentele și care este pregătită să lucreze cu toate părțile implicate pentru a asigura o tranziție pașnică.
Prăbușirea regimului Assad marchează sfârșitul unei ere tumultuoase pentru Siria și evidențiază complexitatea geopolitică a regiunii. Rusia, care a fost un actor cheie în menținerea regimului sirian, se confruntă acum cu provocări în ceea ce privește gestionarea tranziției și menținerea influenței sale în Orientul Mijlociu. Decizia de a-l evacua pe Assad reflectă pragmatismul Kremlinului, dar ridică întrebări cu privire la viitorul relațiilor dintre Rusia și Siria în noul context geopolitic.
