Mirela Loșniță
Călin Georgescu, o figură considerată marginală la începutul campaniei prezidențiale, a produs una dintre cele mai mari surprize politice din istoria recentă a României. Cu un procent impresionant de 22,81% și peste două milioane de voturi, Georgescu s-a calificat în al doilea tur al alegerilor prezidențiale, clasându-se pe primul loc. Această ascensiune spectaculoasă a fost un șoc nu doar pentru presă și opinia publică, ci și pentru experți în științe politice, care recunosc că nu au anticipat o astfel de performanță.
De la ignorare la victorie: ce a greșit sociologia politică
Primele sondaje de opinie îl plasau pe Călin Georgescu la coada clasamentului, cu șanse minime de a atrage un electorat semnificativ. Cu toate acestea, rezultatele primului tur au arătat o realitate cu totul diferită, forțând sociologii și analiștii politici să recunoască limitele metodelor actuale de predicție electorală.
Sociologul Claudiu Tufiș, conferențiar universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, a explicat public cum a fost posibil acest rezultat neașteptat. Potrivit acestuia, Georgescu a beneficiat de un transfer masiv de voturi de la alți candidați naționaliști, în special de la George Simion și, indirect, de la susținătorii Dianei Șoșoacă, după ce aceasta a fost exclusă din cursa electorală de Curtea Constituțională.
„Nu mi-am închipuit transferul masiv de voturi de la Simion la Georgescu via Șoșoacă,” a recunoscut Tufiș. El a subliniat că datele disponibile înainte de alegeri nu au fost suficiente pentru a detecta această mișcare electorală semnificativă, ceea ce explică de ce Georgescu a fost subestimat, fiind văzut inițial la un scor de 10-12%, mult sub rezultatul final.
Factori care au contribuit la succesul lui Călin Georgescu
Sociologii și analiștii politici sunt de acord că ascensiunea lui Georgescu a fost alimentată de o combinație de factori politici, sociali și culturali. Claudiu Tufiș a identificat câteva cauze principale care au dus la acest rezultat:
1. Reacția electoratului la presupusa manipulare politică
Deciziile controversate ale autorităților, cum ar fi interzicerea candidaturii Dianei Șoșoacă de către Curtea Constituțională și cererea Autorității Electorale Permanente ca Georgescu să retragă materialele de campanie din online, au fost percepute de un segment semnificativ al electoratului ca o încercare de manipulare. Aceste acțiuni au consolidat imaginea lui Georgescu ca un outsider politic, victimă a sistemului, mobilizând astfel votanți dezamăgiți de actorii politici consacrați.
2. Cererea pentru un alt tip de politician
Succesul lui Călin Georgescu reflectă o cerere mare în societatea românească pentru un lider care să întruchipeze o alternativă la clasa politică tradițională. Deși nu există date recente de calitate despre preferințele electoratului, se poate observa o tendință clară spre susținerea candidaților care promit schimbări radicale și se poziționează împotriva sistemului.
3. Lipsa unei cercetări sociale adecvate
Un alt aspect care a contribuit la subestimarea lui Georgescu este absența unor studii sociologice actualizate și detaliate în România. Spre deosebire de alte țări, România nu dispune de un sondaj anual comprehensiv care să reflecte schimbările în atitudinile și valorile electoratului. Această lacună face dificilă înțelegerea profundă a motivelor din spatele votului.
Implicațiile culturale și sociale ale rezultatului
Succesul lui Călin Georgescu nu este doar un fenomen politic, ci și un simptom al unor probleme mai profunde din societatea românească. Claudiu Tufiș subliniază că acest rezultat reflectă o cultură politică subdezvoltată, influențată de lipsa de educație, dezinformare și o capacitate redusă a electoratului de a filtra și înțelege informația.
De asemenea, el avertizează că orice explicație simplistă a acestui fenomen — fie că se referă la manipulare, influențe externe sau frustrări economice — va fi inevitabil incompletă. Pentru a înțelege cu adevărat acest rezultat, ar fi necesare ani de cercetări complexe care să analizeze dinamica cererii și ofertei politice, dar și impactul factorilor culturali și sociali.
Rezultatul lui Călin Georgescu ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru partidele politice tradiționale și pentru cercetătorii din domeniul social. În lipsa unor măsuri care să abordeze cauzele profunde ale nemulțumirii electoratului, candidații care promit soluții simple și schimbări radicale vor continua să câștige teren.
În același timp, acest fenomen evidențiază necesitatea unei mai bune finanțări și susțineri a cercetării sociale în România. Fără studii riguroase și actualizate, orice predicție electorală riscă să fie doar o aproximare superficială a realității complexe a electoratului românesc.
Ascensiunea lui Călin Georgescu nu este doar o poveste despre succesul neașteptat al unui politician, ci și o oglindă a unei societăți aflate într-un moment de răscruce, în căutarea unor răspunsuri și soluții la provocările prezentului.
