Saghin Sabrina
În tradiția creștină ortodoxă, aghiasma mare este un simbol al binecuvântării divine, având un rol important în viața spirituală a credincioșilor. Aceasta este sfințită în ziua de Bobotează, 6 ianuarie, și se consumă cu respect în perioada imediat următoare, până pe 14 ianuarie.
Preoții și teologii subliniază importanța păstrării aghiasmei cu evlavie și atenție, având în vedere puterea sa curativă și purificatoare. În acest context, credincioșii sunt îndemnați să respecte anumite norme și să se raporteze corect la aghiasmă, astfel încât să beneficieze de toate darurile spirituale și fizice pe care aceasta le oferă.
Aghiasma Mare: Apa Sfințită cu Puteri Speciale
Aghiasma mare nu este doar o apă simplă, ci o apă binecuvântată în cadrul unui ritual religios, care conferă apei o putere deosebită. Termenul „aghiasmă” provine din cuvântul grecesc „hagios” (sfânt) și se referă atât la procesul de sfințire a apei, cât și la apa propriu-zisă, care a fost purificată și binecuvântată prin rugăciunile preoților.
Aghiasma sfințită în ziua Bobotezei este considerată „mare” datorită puterilor sale speciale, care sunt detaliate chiar în rugăciunea de binecuvântare: „Dă-i harul izbăvirii și binecuvântarea Iordanului. Fă-o izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice. Cei ce se vor stropi sau vor gusta să o aibă pentru curățirea sufletului și trupului, vindecarea patimilor, sfințirea caselor și alte folosuri de trebuință…”
Așadar, aghiasma mare are rolul de a curăța sufletul și trupul credincioșilor, de a vindeca boli, de a îndepărta spiritele rele și de a sfinți casele și obiectele.
Aceasta are o valoare profund religioasă și spirituală, iar credincioșii o folosesc cu încredere pentru a-și binecuvânta locuințele, a se proteja de rele și a îmbunătăți starea lor fizică și emoțională. Aghiasma nu este doar un simbol, ci o manifestare concretă a darului divin, care pătrunde în viața celor care o primesc cu evlavie și respect.
Ce facem cu Aghiasma mare din anii trecuți
Aghiasma mare, odată sfințită la Bobotează, este considerată un dar sacramental care nu se alterează în timp. Preoții subliniază că aceasta poate fi consumată de credincioși în primele 8 zile de la Bobotează, adică între 6 și 14 ianuarie, pentru a beneficia de toate darurile sale spirituale. Este recomandat ca aghiasma să fie consumată pe stomacul gol, cu mult respect, într-o cantitate moderată. După această perioadă, aghiasma nu trebuie aruncată, ci păstrată cu grijă în case, în sticle curate, la loc de cinste, ca orice alt obiect sfințit.
Aghiasma păstrează prospețimea și gustul de la momentul sfințirii, iar teologii susțin că aceasta poate rămâne nestricată pe termen lung, păstrându-și caracteristicile fizice și spirituale intacte. Credincioșii sunt încurajați să păstreze aghiasma cu respect, în condiții de curățenie, și să o folosească în mod corect, atunci când este necesar. În afacerea consumului acesteia, părintele Gheorghe Colțea, într-o emisiune la Trinitas TV, a menționat că aghiasma mare, având o putere deosebită, trebuie consumată într-o cantitate rezonabilă, fără a se exagera, și nu trebuie văzută ca un obiect magic sau ca o sursă de putere dincolo de scopurile sale spirituale.
„Este esențial să ne purtăm cu grijă și cuviință față de cele sfințite, nu doar față de aghiasmă, deoarece ele binecuvântează și pe cei care le folosesc”, a declarat părintele Colțea.
Dacă, din diverse motive, rămâne aghiasmă de anul anterior, preoții recomandă să nu fie consumată, ci să fie turnată într-un râu curat, pentru a binecuvânta întregul curs de apă. Alternativ, aceasta poate fi vărsată la rădăcina unui copac, ca un gest simbolic de respect față de natura creată și față de cele sfințite. Este esențial ca aghiasma să fie tratată cu evlavie, deoarece este considerată un mijloc prin care se manifestă binecuvântarea divină, iar utilizarea ei corectă aduce binecuvântare și protecție celor care o folosesc cu respect.
Sfaturi pentru credincioși
Preoții din cadrul Arhiepiscopiei Tomisului subliniază faptul că aghiasma nu trebuie văzută doar ca un obiect religios, ci ca un dar sacru care își păstrează puterea de-a lungul timpului. Este important ca aceasta să fie consumată cu grijă și cu discernământ, având în vedere că puterea sa spirituală este mare și că, atunci când este folosită corect, aduce multă binecuvântare. Aghiasma nu trebuie să fie văzută ca un leac magic, dar are rolul de a întări credința, de a aduce purificare și de a proteja sufletul și trupul de rău.
Părintele Colțea recomandă credincioșilor să nu se lase purtați de lăcomie sau de dorința de a testa puterea aghiasmei, ci să ia o cantitate suficientă pentru un an și să o folosească cu înțelepciune. De asemenea, este important ca aceștia să apeleze la aghiasmă în momentele de post sever sau în sărbători speciale, doar cu binecuvântarea preotului, după spovedanie. Respectarea acestor reguli contribuie la păstrarea sacralității ritualului și a darurilor spirituale pe care aghiasma le oferă.
„Se poate consuma pe stomacul gol până pe 14 ianuarie, când se încheie praznicul Bobotezei. În alte momente, precum zilele de post sever sau sărbători speciale, aghiasma se poate bea cu binecuvântarea preotului, după Spovedanie”, a mai adăugat preotul.
Astfel, aghiasma mare este un simbol puternic al credinței și al puterii divine, care poate aduce binecuvântare și protecție atunci când este utilizată cu respect. Credincioșii trebuie să păstreze aghiasma în condiții adecvate, să o consume cu evlavie și să o trateze cu aceeași considerație ca orice alt obiect sacru. Respectarea acestor reguli și norme ajută la menținerea sacralității acestei ape binecuvântate și la obținerea tuturor darurilor spirituale pe care aceasta le aduce.
