Miruna Purcel
Regimul juridic al bunurilor în cadrul căsătoriei și al divorțului este reglementat clar de Codul Civil. În România, mulți soți au întrebări despre ce se întâmplă cu casa, apartamentul sau alte proprietăți atunci când intră într-o căsnicie sau atunci când aceasta se încheie. Avocații atrag atenția că există diferențe majore între bunurile dobândite înainte de căsătorie și cele achiziționate în timpul mariajului. De asemenea, există excepții importante care pot influența modul în care bunurile sunt împărțite.
Bunurile dobândite înainte de căsătorie rămân proprietate personală
Potrivit legislației actuale, bunurile achiziționate de un soț înainte de căsătorie rămân bunuri proprii și nu intră la împărțeală în cazul unui divorț. Asta înseamnă că, indiferent de durata mariajului, dacă un apartament, o casă sau un teren au fost cumpărate înainte de căsătorie, acestea rămân în proprietatea exclusivă a persoanei care le-a dobândit.
Aceeași regulă se aplică și în cazul bunurilor primite prin moștenire sau donație, chiar dacă acestea intră în posesia unuia dintre soți în timpul căsătoriei. Singura excepție apare atunci când actul de donație prevede explicit că bunul devine comun. În lipsa unei astfel de clauze, proprietatea rămâne individuală și nu poate fi revendicată de celălalt soț în instanță.
Această prevedere oferă o protecție clară patrimoniului personal, iar specialiștii recomandă ca fiecare cuplu să cunoască aceste detalii pentru a evita conflictele în cazul unei separări.
Cum se împart bunurile achiziționate după căsătorie
Regula generală prevede că, în lipsa unui contract prenupțial, bunurile dobândite în timpul căsătoriei devin proprietate comună. Aceasta este cunoscută sub denumirea de „regim al comunității legale” și se aplică automat dacă soții nu aleg alt tip de regim matrimonial.
Astfel, apartamentele, casele, terenurile, autovehiculele sau alte bunuri cumpărate după încheierea căsătoriei aparțin ambilor soți, chiar dacă sunt trecute pe numele unuia singur. În cazul divorțului, aceste bunuri vor fi împărțite în mod egal, fiecare soț având dreptul la 50% din valoarea lor.
Pentru a evita neînțelegerile, soții pot opta încă de la începutul căsniciei pentru o convenție matrimonială. Aceasta permite stabilirea altor reguli privind împărțirea bunurilor – fie regimul separației de bunuri, fie regimul comunității convenționale, care poate include condiții personalizate.
Excepții importante și recomandările specialiștilor
Există anumite categorii de bunuri care, deși sunt dobândite în timpul căsătoriei, rămân considerate proprietăți personale. Printre acestea se numără:
-
bunurile primite prin moștenire sau donație (dacă nu se specifică altfel în act);
-
obiectele de uz personal, precum hainele, bijuteriile sau accesoriile;
-
bunurile necesare exercitării unei profesii;
-
premiile, indemnizațiile sau despăgubirile personale;
-
drepturile de autor și de proprietate intelectuală.
Avocații subliniază că, pentru a evita conflictele și procesele costisitoare, este esențial ca soții să fie informați și să ia decizii clare înainte de achiziționarea bunurilor. În plus, în cazul divorțului, soluția amiabilă este de multe ori preferabilă pentru a evita costurile ridicate și durata mare a proceselor.
