Redactia
Meseria de bonă este una destul de plăcută dacă îți plac mult copiii și ești răbdătoare. Este un loc de muncă la care poți merge cu mare plăcere, dacă ai noroc de niște copii buni, care să ajungă să te considere chiar a doua lor mamă și cu care să legi o prietenie frumoasă. Se pare, însă, că o femeie nu a avut parte de o experiență tocmai plăcută într-o familie de oameni bogați.
Viața de bonă într-o familie de bogați
Viața de bonă pare una frumoasă și, de cele mai multe ori, așa și este. Ce poate fi mai frumos să ai grijă de niște copii care te vor aprecia pentru tot ce faci pentru ei? Vei avea mereu pe cineva care are încredere în tine, care te ascultă și se lasă ghidat de sfaturile tale și vor exista mereu acolo niște părinți care se bazează exclusiv pe tine.
O femeie a vorbit despre experiența ei din Chicago, care a marcat-o pe viață. Rusoaica Elena Mincheva a petrecut aproape un an lucrând pentru unul dintre cele mai bogate cupluri din oraș și a avut parte de experiențe la care nu se aștepta. Credea că totul va fi roz, va vedea ce înseamnă viața de lux, dar s-a ales cu o lecție învățată.
Aceasta s-a angajat la o familie înstărită, cu doi copii, unde era plătită regește: 150 de dolari pe zi, chirie și hrană asigurate, dar și-a dat seama că era tratată ca un animal. A dat peste o familie mofturoasă, care oferea prea puțin respect pentru cât sprijin primea. A realizat că lucrurile nu merg deloc cum trebuie când a văzut că băiatul familiei nici măcar nu mânca singur, iar mama lui o învinovățea tot pe îngrijitoare.
„De ce nu-l hrănești?”, arătând spre Cameron, care nu s-a atins de mâncare. Nu știam ce însemna asta. S-a dus nervoasă la masă, a luat paste cu lingura lui și i-a dat în gură. „Trebuie să-l hrănești. Nu va mânca de unul singur”. Avea șapte ani și nu mânca singur. Mă gândeam ce va urma. Eram tratată mai degrabă ca un câine decât ca o bonă”, a explicat bona.
Cum se cresc copiii bogaților
Femeia a mai scris în cartea ei că se simțea folosită și era un fel de mijlocaș în relația părinților, tatăl fiind cel care îi lua apărarea. A ajuns la concluzia că un copil nu are nevoie de bani, de spriji financiar, ci mai multă nevoie are de iubire, de atenție, de timp. A avut parte de o experiență dureroasă, dar este mulțumită că a ajuns să învețe ceva din cele întâmplate și a gustat din viața de bogat.
„Chiar dacă eram obosită, trebuia să mă gândesc la copii. Petreceau puțin timp cu părinții lor, care erau mult prea ocupați ca să le acorde atenție. (…) Mesajul pe care l-am învățat din această experiență este că fiecare copil are nevoie și merită dragoste, decât bani și alte lucruri materiale. Dragostea este indispensabilă”, a conchis bona.
