Georgescu Dragos
Milioane de români trăiesc în concubinaj și sunt convinși că anii petrecuți împreună le conferă drepturi legale. Este una dintre cele mai periculoase iluzii juridice din România. Iată ce spune, de fapt, legea.
Îți imaginezi că după 7, 10 sau 15 ani trăiți împreună, legea te tratează ca pe un soț? Că ai drepturi asupra casei în care ai locuit, asupra mașinii pe care ați plătit-o împreună, asupra economiilor construite cot la cot? Că dacă partenerul moare, vei moșteni ceva din ce ați strâns o viață?
Dacă da, ești în companie bună. Și în mare pericol. Această convingere — că anii de concubinaj creează automat drepturi ca în căsătorie — este unul dintre cele mai răspândite mituri juridice din România. Un mit care costă oameni case, economii, pensii și, uneori, tot ce au muncit o viață.
Dacă stai 10 ani cu cineva ai drepturi ca o persoană căsătorită? Adevărul pe care avocații îl spun rar
Răspunsul este scurt, ferm și surprinzător pentru mulți: legea nu spune nimic favorabil concubinilor.
Spre deosebire de alte state europene care reglementează parteneriatul civil sau uniunea de fapt, România nu recunoaște concubinajul ca instituție juridică. Nici Codul Civil, nici vreun alt act normativ nu oferă concubinilor drepturi patrimoniale automate, indiferent cât de lungă a fost relația.
Nu există o lege care să spună: „după 5 ani de concubinaj, ai dreptul la jumătate din bunuri”. Nu există o lege care să spună: „după 10 ani, ești tratat ca soț”. Nu există nicio perioadă de timp — nici 5, nici 10, nici 30 de ani — după care concubinajul se transformă automat într-o formă de căsătorie cu efecte juridice.
Avocații care lucrează zilnic cu astfel de cazuri o spun direct: concubinul nu dobândește, prin simpla conviețuire, niciun drept patrimonial asupra bunurilor partenerului, indiferent cât timp au trăit împreună.
Mulți români cred cu tărie că există un prag de timp — 5 ani, 7 ani, 10 ani — după care concubinajul capătă efecte legale similare căsătoriei. Este o credință transmisă din generație în generație, discutată la cozi, în familie, la birou.
Este complet falsă.
Această confuzie vine, probabil, dintr-o interpretare greșită a unor prevederi care menționează concubinii în contexte foarte specifice și limitate — de exemplu, în materie de violență domestică sau în unele proceduri penale. Dar aceste mențiuni punctuale nu înseamnă că legea recunoaște concubinajul ca statut juridic cu drepturi patrimoniale.
Concret, principiul de bază în dreptul civil românesc este simplu: fiecare persoană este proprietar exclusiv asupra bunurilor pe care le dobândește cât timp nu este căsătorită. Dacă partenerul tău cumpără un apartament pe numele lui, acel apartament este al lui. Dacă cumpără o mașină, mașina este a lui. Chiar dacă ați locuit împreună 15 ani, chiar dacă tu ai contribuit la rate, chiar dacă ai zugrăvit, renovat sau îngrijit acel bun.
Cele 5 domenii în care concubinul nu are niciun drept
1. Moștenirea — cel mai dureros adevăr
Acesta este, de departe, cel mai mare șoc pentru concubinii care nu știu legea.
Dacă partenerul tău moare fără testament, tu nu moștenești nimic. Zero. Casa, mașina, economiile, terenul — toate merg la rudele de sânge ale celui decedat: copii, părinți, frați, surori, veri. Chiar dacă tu ai trăit acolo 20 de ani. Chiar dacă ai grijit de el/ea la bătrânețe. Chiar dacă tu ai contribuit la cumpărarea acelor bunuri.
Codul Civil este limpede: au drept la moștenire legală soțul supraviețuitor și rudele defunctului, în ordinea claselor de moștenitori. Concubinul nu face parte din nicio clasă de moștenitori. Nu există excepții bazate pe numărul de ani trăiți împreună.
Singurul mod în care un concubin poate moșteni este dacă celălalt a lăsat un testament explicit în favoarea lui. Și chiar și atunci există limite — rezerva succesorală protejează copiii și, în unele cazuri, părinții defunctului.
2. Bunurile dobândite împreună — nu sunt automat „ale amândurora”
Mulți concubini cred că, dacă au contribuit financiar la cumpărarea unui bun, au automat drepturi asupra lui. Realitatea este mai complicată.
Dacă bunul este cumpărat pe numele unui singur concubin, acel bun îi aparține exclusiv lui — chiar dacă celălalt a contribuit la preț. Pentru a demonstra că și tu ai un drept asupra acelui bun, trebuie să poți dovedi în instanță că ai contribuit efectiv la achiziție.
Și dovada este dificilă. Nu suficientă o declarație că „am dat bani la casă”. Sunt necesare transferuri bancare, chitanțe, martori, acte clare. Fără probe solide, contribuțiile tale sunt prezumate, din start, a fi donații — și un dar nu se mai poate cere înapoi.
Mai mult, chiar dacă reușești să demonstrezi contribuția, dreptul tău de creanță — adică dreptul de a recupera banii investiți — se prescrie în 3 ani de la efectuarea fiecărei plăți. Ani de rate plătite pot fi pierduți definitiv.
3. Pensia de urmaș — un drept exclusiv al soțului
Dacă partenerul tău decedează și tu rămâi singur/ă, fără venituri proprii, soțul/soția supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș. Tu, ca concubin, nu ai acest drept. Nici după 5 ani, nici după 20.
Pensia de urmaș este acordată exclusiv soțului supraviețuitor și copiilor — nu concubinilor, indiferent de durata relației.
4. Deciziile medicale de urgență
Dacă partenerul tău este internat la urgențe, inconștient sau în incapacitate de a decide, medicii vor întreba familia. „Familie” înseamnă soț/soție, copii, părinți. Tu, ca concubin, nu ai dreptul legal de a lua decizii medicale în numele lui fără un act notarial explicit — o procură care să te autorizeze.
Fără o procură notarială, poți fi exclus/ă de la informații și decizii în cele mai dificile momente.
5. Drepturile fiscale și administrative
Soții beneficiază de o serie de facilități fiscale și administrative — de la co-asigurarea în sistemul de sănătate (cu mențiunea că regulile s-au schimbat în 2025) la anumite deduceri fiscale, acte de proprietate comune, drepturi la locul de muncă. Concubinii nu beneficiază automat de niciunul dintre acestea.
Ce se poate face, totuși: protecția legală a concubinilor
Legea nu oferă protecție automată. Dar lasă loc pentru protecție voluntară, dacă acționezi la timp.
Testamentul reciproc este cel mai important instrument. Fiecare partener face un testament la notar, în care îl lasă pe celălalt moștenitor al bunurilor sale. Testamentul autentic — făcut în fața notarului — este mai sigur decât cel olograf (scris de mână), mai greu de contestat și păstrat în arhivă notarială.
Cumpărarea bunurilor pe numele ambilor parteneri este esențială dacă ambii contribuie financiar. Dacă amândoi plătiți rata la apartament, amândoi trebuie să apăreți în contractul de vânzare-cumpărare, cu cotele corespunzătoare contribuției fiecăruia.
Procura notarială rezolvă problema deciziilor medicale și administrative. Fiecare partener poate împuternici celălalt să ia decizii importante în caz de incapacitate temporară sau urgență.
Contractul de coabitare sau un acord civil scris poate stabili clar regulile financiare ale relației: cine contribuie cu ce, ce se întâmplă cu bunurile în caz de despărțire, cum se împart cheltuielile comune. Nu este reglementat expres, dar poate fi util ca probă în instanță.
Ce se întâmplă cu copiii din concubinaj?
Există un domeniu în care legea este dreaptă și clară, independent de statutul marital al părinților: drepturile copiilor.
Copiii născuți în afara căsătoriei au exact aceleași drepturi ca cei născuți din căsătorie, inclusiv dreptul la moștenire de la ambii părinți. Ei nu sunt „copii din flori” fără drepturi — sunt egali în fața legii cu frații lor din căsătorie, dacă filiația față de tată a fost stabilită.
Aceasta este singura excepție importantă de la regula că concubinajul nu produce efecte juridice.
România față de restul Europei
Suntem printre puținele state din Uniunea Europeană care nu reglementează parteneriatul civil sau uniunea de fapt. Franța are PACS-ul, Germania are parteneriatul înregistrat, Spania recunoaște uniunile consensuale în cele mai multe regiuni.
În România, nici măcar parteneriatele civile încheiate în alte țări UE nu sunt recunoscute juridic pe teritoriul nostru. Doi cetățeni români care și-au înregistrat parteneriatul în Franța, revenind în România, pierd toate drepturile dobândite acolo.
Concluzie: ignoranța costă
Milioane de români trăiesc în concubinaj — o formă de viață perfect legală și tot mai frecventă. Problema nu este alegerea în sine, ci iluzia că legea îi protejează automat.
Nu îi protejează. Nu există nicio perioadă de timp după care concubinajul devine căsătorie. Nu există drepturi de moștenire, drepturi la bunurile comune, pensie de urmaș sau drept de decizie medicală — dacă nu ai luat măsuri active să ți le asiguri tu însuți prin acte notariale clare.
Cel mai bun moment să acționezi este acum, cât totul merge bine. Testamentul, procura, actele de coproprietate — toate se fac ușor în momente liniștite. Se fac greu, uneori prea târziu, în momente de criză.
Dacă trăiești în concubinaj și îți iubești partenerul, cel mai concret mod de a-l proteja nu este o promisiune. Este un act la notar.
