Balaban Georgiana
Daniela Della Frera, o tânără originară din România și adoptată de o familie din Crema, Italia, la vârsta de patru ani, a trăit o poveste emoționantă de reîntâlnire cu rădăcinile sale după 25 de ani. Povestea ei, care îmbină dorința de a cunoaște cu ajutorul tehnologiei moderne și al rețelelor sociale, a fost recent relatată de ziarul La Provincia, evidențiind parcursul impresionant al tânărei în căutarea familiei sale biologice.
Daniela a aflat pe când era copil că este adoptată
Încă de mică, Daniela a fost conștientă de originea sa, părinții săi adoptivi fiind deschiși și sinceri în privința adopției. Această transparență a întărit relația de familie, îndreptând-o pe Daniela către un parcurs de autodescoperire care, în cele din urmă, a condus-o înapoi la originile sale românești.
Un cadou de Crăciun sub forma unui test ADN a fost punctul de cotitură în această călătorie. Rezultatele testului, care au confirmat originea ei 100% românească, au fost primul pas spre deslușirea misterului familiei sale biologice. Utilizând rețelele sociale și având la bază documentele de adopție, Daniela a reușit să intre în contact cu o verișoară și, ulterior, cu întreaga sa familie din România.
„Mama (adoptivă – n.r.) mi-a spus totul de când eram mică; îmi spunea: nu te-am purtat în pântece, dar te port în inimă”, a povestit tânăra.
Prima întâlnire a Danielei cu mama sa biologică
Reîntâlnirea cu mama sa, Rodica, și descoperirea că are alți șase frați și surori, au fost momente pline de emoție și semnificație pentru Daniela. În plus, întâlnirea cu sora sa, Claudia, adoptată de o familie americană, a completat tabloul unei familii împrăștiate prin lume, dar reunite prin eforturi comune.
„Foarte simplu, este un tampon salivar. L-am făcut și l-am trimis în Germania. Rezultatele nu mi-au lăsat loc de îndoială, sunt 100% româncă. De mult timp am vrut să aflu informații despre familia mea biologică, de multe ori sentimentul de neputință în fața imensității acestei lumi mă făcea să stau pe gânduri dacă să continui să sper sau nu.
Am fost găsită datorită testului postat online de o verișoară de gradul doi, și ea adoptată, care la rândul ei mi-a sugerat să contactez o pagină de socializare.
Mulțumită documentelor pe care le dețineam și semnalării din partea familiei mele biologice, s-a produs miracolul. În tot acest timp, și ei mă căutau”.
Povestea adopției Danielei și a surorii sale, marcată de contextul tumultuos al României post-revoluționare, relevă și latura întunecată a sistemului de adopție din acea perioadă. Mama lor, analfabetă la momentul respectiv, a fost înșelată să semneze actele de adopție, crezând că semnează documente pentru confirmarea șederii fetelor în orfelinat. Acest detaliu dureros subliniază vulnerabilitatea familiilor în fața unui sistem lipsit de transparență și etică.
„Îmi aminteam puțin sau deloc de orfelinatul din București. Familia noastră era săracă, era singura modalitate de a ne permite să creștem. După căderea dictaturii, întreaga țară era în dificultate.
Din păcate, unii au profitat de situație: cei care gestionau acel azil-orfelinat ne-au separat pe mine și pe sora mea pentru a ne da spre adopție. Mama și tata, care a decedat acum zece ani, veneau să ne viziteze și într-o zi nu ne-au mai găsit.Profitând de faptul că mama era analfabetă au făcut-o să semneze un document prin care autoriza adopțiile, crezând că este vorba despre un act care confirma șederea noastră în orfelinat”.
Astăzi, Daniela și-a găsit nu doar familia biologică, dar și o cale de a-și înțelege mai bine propria identitate. Întoarcerea în România, însoțită de părinții săi adoptivi, a fost o dovadă a legăturilor de iubire și susținere care transcende granițele biologice și geografice. În prezent ea lucrează în domeniul cosmetic și a absolvit Liceul artistic Munari din Crema. Această poveste captivantă de reîntâlnire și redescoperire a adus în lumina reflectoarelor atât capacitatea tehnologiei de a uni oamenii, cât și complexitatea emoțională a adopției și căutării rădăcinilor.
