David Pușcaș, decizie de ultimă oră. După ani întregi de conflicte, acuzații publice și tăceri dureroase, David Pușcaș, fiul adoptiv al artistei Luminița Anghel, pare să fi ajuns la un punct de cotitură în viața sa personală. În vârstă de 28 de ani, tânărul a vorbit deschis despre un subiect pe care l-a evitat până acum: nevoia profundă de a-și descoperi mama biologică.
David Pușcaș, decizie de ultimă oră
David a făcut o mărturisire emoționantă, spunând că decizia de a-și căuta originile a venit în urma unor sesiuni intense de terapie. Potrivit acestuia, întâlnirile cu psihoterapeutul l-au ajutat să înțeleagă că liniștea sufletească pe care o caută ar putea începe de la o simplă întrebare: „Cine sunt eu cu adevărat?”.
„Acum am aflat și eu. Eu am fost lăsat la maternitatea din Ploiești. Și psihoterapeutul mi-a spus că trebuie să știu cine sunt, trebuie să știu. Nu știu. (n.r.: Dacă își dorește să o îmbrățișeze pe mama lui). Dar măcar să știu dacă este în viață sau nu. Fără să o îmbrățișez, vreau să știu măcar dacă e în viață. Nu știu, cred că e tot brunetă și frumoasă ca mine. Nu cred (n.r.: Dacă problemele lui s-ar încheia aflând cine e mama lui naturală.) Mama (n.r.: Luminița Anghel, mama lui adoptivă) ar fi foarte furioasă că după cum știți, nu a interesat-o niciodată să-mi spună cine sunt, ca să mă țină cu lacătul de ea, să nu mă lase să mă dezvolt. Oamenii narcisiști și egocentriști asta fac cu oamenii de lângă ei. Te țin captiv”, a declarat David Pușcaș, la „Viață fără filtru”.
Tânărul nu pare să își dorească o relație strânsă cu femeia care i-a dat viață. Nu o caută pentru reconectare afectivă sau pentru a umple goluri sentimentale. O caută pentru adevăr. Vrea să știe dacă trăiește, dacă are trăsături comune cu el, dacă undeva, în România, există o femeie care îl privește pe ascuns din umbră sau dacă tăcerea este definitivă.
Cu vocea tremurândă, David a vorbit și despre relația tensionată cu mama sa adoptivă, artista Luminița Anghel
De-a lungul anilor, între cei doi au existat mai multe momente de ruptură, unele dintre ele consumate în spațiul public. De această dată, însă, David a renunțat la tonul acuzator și a ales să descrie cu luciditate experiențele care l-au marcat.
Este clar că între cei doi persistă o rană veche, care nu s-a vindecat în ciuda anilor care au trecut. Însă, mai important decât orice reproș pare să fie acum dorința de eliberare, de clarificare, de a merge mai departe scrie click.
Momentul de cotitură în viața lui David pare să fi venit odată cu intrarea sa într-un proces terapeutic. Spune că terapia i-a oferit un spațiu în care a putut să se privească pe sine altfel, să-și accepte traumele și să înțeleagă că trecutul nu poate fi ignorat la nesfârșit.
Este o declarație puternică, care vorbește despre nevoia de identitate, despre importanța rădăcinilor și despre curajul de a privi în urmă, chiar și atunci când trecutul e învăluit în mister sau durere. Această proiecție, oricât de simplă pare, ascunde un gol emoțional profund. Nevoia de a te recunoaște în cineva, de a găsi o oglindă a propriei ființe, este adesea primul pas spre vindecare în cazul celor care au fost adoptați sau abandonați.




















