Nicolescu Daniela
Toamna nu înseamnă doar borcane colorate și miros de ardei copți, ci și o formă subtilă de terapie sufletească. Psihologul Radu Leca explică faptul că obiceiurile transmise din generație în generație – precum pusul murăturilor, făcutul zacuștii sau al gemurilor – nu sunt doar tradiții culinare, ci adevărate ancore emoționale care ne leagă de familie, de rădăcini și de echilibru interior.
Ritualurile culinare – legătura cu trecutul și familia
În spatele fiecărui borcan de murături sau de zacuscă se ascunde o poveste, un gest de continuitate și iubire. Psihologul Radu Leca subliniază că aceste ritualuri au o semnificație mai profundă decât pare la prima vedere.
„Fiecare act de a pune varză la murat, de a face dulceață sau zacuscă este o formă de tradiție. Iar tradiția, din punct de vedere psihologic, are legătură directă cu familia, cu moșii și strămoșii noștri. Este o punte peste timp, o structură vie, care poartă respectul pentru valorile creștine și precreștine”, explică Radu Leca, într-un interviu pentru DC Medical.
Prin repetiția acestor gesturi simple – tăierea legumelor, amestecul din oală, împărțirea borcanelor cu rudele sau vecinii – oamenii recreează un sentiment de stabilitate și apartenență. Într-o lume tot mai rapidă, dominată de tehnologie și izolare, aceste obiceiuri devin un refugiu.
Tradițiile, o protecție împotriva stresului și anxietății
Numeroase studii din domeniul psihologiei arată că oamenii care păstrează ritualuri familiale, indiferent cât de mici, au o stare emoțională mai echilibrată. Radu Leca spune că aceste tradiții ne oferă o formă de siguranță și ordine, lucruri de care avem tot mai multă nevoie într-un prezent haotic.
„În momentul în care oamenii se refugiază doar în mediul online, uită de rădăcini, de Dumnezeu și de cei trecuți în neființă. Această deconectare de la realitatea care aduce echilibru poate genera stres, anxietate și chiar tulburări emoționale”, avertizează psihologul.
Fiecare tradiție activată – de la a pune varză la murat până la a oferi un borcan de dulceață cuiva drag – funcționează ca un liant între oameni și între generații. Este o modalitate prin care sufletul își regăsește echilibrul, iar mintea se liniștește.
Ritualurile casnice și munca manuală în jurul acestora implică un tip de atenție care oprește gândurile haotice. Fiecare miros, fiecare gest repetitiv devine o formă de meditație, un timp petrecut cu tine însuți, dar și cu memoria celor dragi.
Întoarcerea la tradiții – o formă de vindecare emoțională
Pentru Radu Leca, revenirea la obiceiurile vechi nu este doar o formă de nostalgie, ci o veritabilă terapie preventivă. Într-o lume care ne învață să alergăm continuu, aceste momente de liniște, petrecute în bucătărie sau în gospodărie, aduc o resetare emoțională.
„Reîntoarcerea la gesturile simple, la bucatele făcute în casă, la rugăciune și recunoștință – toate acestea ne oferă o stare de stabilitate emoțională și spirituală”, afirmă psihologul.
Gesturile simple, precum alegerea legumelor, curățarea lor sau pregătirea borcanelor, devin acțiuni încărcate de sens. Ele ne reamintesc de copilărie, de bunici, de momentele în care familia era împreună în jurul mesei.
Toamna, cu toate simbolurile ei culinare, devine astfel un anotimp al reconectării și al echilibrului. Fiecare borcan pregătit și pus pe raft nu este doar o rezervă pentru iarnă, ci și o dovadă a continuității între generații, o formă de recunoștință și iubire transmisă mai departe.
Tradițiile culinare nu sunt doar despre gust, ci despre vindecare, rădăcini și echilibru sufletesc. Așa cum spune psihologul Radu Leca, ele ne ajută să nu uităm cine suntem și ce ne leagă, chiar și atunci când lumea pare că se schimbă mai repede decât putem noi ține pasul.
