Loredana Ionescu
În epoca modernă, obezitatea este recunoscută ca o problemă de sănătate publică în creștere, afectând un număr din ce în ce mai mare de persoane la nivel global. Totuși, dacă ne întoarcem în timp, în România comunistă, observăm un peisaj demografic complet diferit: populația era vizibil mai slabă, iar cazurile de obezitate erau o raritate. Acest contrast între trecut și prezent ridică întrebări interesante legate de factorii care au contribuit la acest fenomen.
De ce erau românii mai slabi în perioada comunismului?
Una dintre cele mai evidente diferențe între perioada comunistă și zilele noastre este accesul la alimente. În vremea comunismului, economia centralizată și problemele logistice au dus la o distribuție ineficientă a bunurilor de consum, inclusiv a alimentelor. Magazinele de stat aveau rafturile adesea goale, iar populația trebuia să aștepte ore în șir la cozi interminabile pentru a obține produse de bază precum pâinea, laptele și carnea. Această penurie a limitat consumul caloric zilnic al românilor, ceea ce a contribuit semnificativ la siluetele lor suple.
Pe lângă limitările în alimentație, stilul de viață din acea perioadă era mult mai activ. În absența unui număr mare de autoturisme personale și cu un transport în comun adesea ineficient, mulți români se deplasau pe jos sau cu bicicleta pe distanțe considerabile. În plus, majoritatea locurilor de muncă implicau activitate fizică intensă – în fabrici, pe șantiere sau în agricultură. Această muncă fizică zilnică nu doar că ardea calorii, dar era și o parte integrată a vieții cotidiene, spre deosebire de numeroasele joburi sedentare de azi.
Elena Ceaușescu în voia pe cetățeni în formă
Regimul comunist nu doar că gestiona economia și resursele, dar intervenea și în obiceiurile de viață ale cetățenilor săi, uneori în moduri surprinzător de directe. De exemplu, Elena Ceaușescu, soția liderului Nicolae Ceaușescu, a fost implicată în politici care vizau îmbunătățirea sănătății publice prin promovarea exercițiului fizic. O măsură notabilă a fost decizia de a rarifica stațiile de metrou pentru a încuraja oamenii să meargă mai mult pe jos, în ideea de a combate tendințele de „îngrășare” observate de regim.
„Sunt prea multe stații, mai răriți-le!”, acesta ar fi fost ordinul dat de soția dictatorului atunci când a analizat proiectul metroului Berceni – Pipera. Conform unuia dintre proiectanții stației, Sorin Călinescu, Elena Ceaușescu era îngrijorată de faptul că românii „au început să se îngrașe” și credea că mersul pe jos le va asigura forma fizică.
Aceste aspecte subliniază cum condițiile economice, politicile guvernamentale și schimbările sociale au modelat nu doar istoria, dar și fizionomia unei națiuni. Înțelegerea acestor factori oferă perspective valoroase asupra modului în care contextul socio-economic influențează sănătatea publică și comportamentele individuale, lecții care rămân relevante și în contextul actual.
Sursa foto: Arhivă
