Roxana
Andrei, un adolescent de treisprezece ani, era la cafeneaua locală într-o sâmbătă, petrecând timpul cu prietenii săi, așa cum obișnuiau să facă în fiecare weekend. Întâlnirile lor erau un prilej de relaxare și distracție, iar următoarea săptămână la școală aducea mereu noi subiecte de discuție despre întâmplările din weekend. În acea zi, însă, lucrurile aveau să ia o întorsătură neașteptată pentru Andrei.
Mama lui, Mariana, dorea să-l surprindă, așa că, dorind să petreacă mai mult timp cu el, l-a invitat să vadă împreună un nou film cu supereroi. Deși nu era tocmai pasiunea ei, Mariana știa cât de mult îi plăceau filmele fiului ei și spera ca astfel să reușească să îl apropie de ea. După mai multe încercări de a-l contacta telefonic, fără succes, Mariana s-a hotărât să meargă la cafenea, știind că acolo se întâlnea de obicei Andrei cu prietenii săi.
Când a ajuns la cafenea, l-a văzut pe Andrei râzând și glumind cu prietenii săi. Însă, în momentul în care Mariana s-a apropiat, atmosfera s-a schimbat. Prietenii lui Andrei au început să chicotească și să facă glume. „Uite, bunica ta a venit să te ia acasă!” au râs ei. Andrei s-a ridicat rapid de la masă și s-a îndreptat spre mama sa, încercând să o oprească să vină mai aproape.
„Ce cauți aici?” a certat-o el. „Mă faci de râs în fața prietenilor mei!”
Mariana a fost surprinsă de reacția fiului ei. „De ce te fac de râs, fiule? Am venit să te întreb dacă vrei să mergem la un film împreună. Vreau să petrec mai mult timp cu tine,” a spus ea cu un zâmbet trist pe față, încercând să-l prindă de mână. Însă Andrei și-a tras mâna și a refuzat să plece. „Lasă-mă în pace, sunt cu prietenii mei,” i-a spus el iritat. „Te rog, pleacă înainte să te vadă mai mulți oameni!”
Îndepărtarea lui Andrei și răceala față de mama lui
Mariana s-a întors acasă cu inima frântă, întrebându-se de ce Andrei devenise atât de distant față de ea, în special atunci când erau în public. A petrecut restul zilei pregătindu-i mâncarea preferată, spaghete cu chifteluțe, sperând că acesta va veni acasă la timp pentru cină și că vor putea petrece timp împreună ca pe vremuri.
Însă Andrei nu a sosit decât la ora zece și jumătate seara. Fără să spună nimic, s-a dus direct în camera lui. Mariana, care îl așteptase toată seara, s-a dus la ușa camerei sale și a bătut. „Te-am așteptat. Am făcut spaghetele tale preferate. Vrei să mănânci?” l-a întrebat ea cu speranță.
Răspunsul lui Andrei a fost unul tăios: „Evident că nu vreau. Aș fi venit direct în bucătărie dacă îmi era foame.” Cu aceeași privire aspră pe care i-o aruncase la cafenea, i-a cerut să-l lase în pace.
„Ce se întâmplă cu tine, Andrei?” a întrebat Mariana, simțind o tristețe profundă în glas. „De ce te îndepărtezi de mine? Eram atât de apropiați…”
„Lasă-mă în pace, nu vreau să discut despre asta,” a răspuns el nervos. „Nu vei fi mulțumită dacă îți spun ce gândesc cu adevărat!”
Mariana, simțind nevoia de a afla adevărul, a insistat. „Ce este? Sunt îngrijorată pentru tine, abia știu ce se întâmplă în viața ta.”
Atunci Andrei și-a pierdut răbdarea și a spus ceea ce avea pe suflet: „Ești o femeie bătrână și plictisitoare! Toată lumea crede că ești bunica mea. De ce m-ai născut?”
Consecințele cuvintelor dure ale lui Andrei
Cuvintele lui Andrei au lovit-o pe Mariana ca un fulger. Simțea o durere în piept, iar lacrimile îi curgeau pe obraji. Înainte să poată spune ceva, Andrei și-a luat rucsacul și a plecat în grabă. Mariana a încercat să-l urmeze și să-l oprească, dar el a dispărut rapid cu bicicleta. După câțiva pași în fața casei unui vecin, Mariana s-a prăbușit la pământ.
Câteva ore mai târziu, Andrei s-a întors acasă, unde a fost întâmpinat de o vecină alarmată. „Unde ai fost, Andrei?” l-a întrebat ea furioasă.
„Ce te interesează pe tine?” a replicat el cu aroganță. „Mama m-a rugat să mă aștepți pentru că nu putea să stea trează până veneam?”
„Ești un nerecunoscător!” a spus femeia indignată. „Mama ta a fost dusă la spital în urma unui atac de cord, și tot ceea ce faci este să fii nepoliticos și lipsit de respect.”
„Nu am cerut eu să mă nasc,” a spus Andrei rece. „De ce s-a chinuit să aibă un copil dacă nu poate să fie mama pe care mi-o doresc?”
Revelația care i-a schimbat perspectiva lui Andrei
Vecina, furioasă și dezgustată de atitudinea lui, a decis să îi spună adevărul. „Vrei să știi adevărul? Vino cu mine!” i-a spus ea, trăgându-l în casa ei. Acolo i-a înmânat un dosar cu documente care relevau povestea adevărată a lui Andrei.
În dosar, Andrei a găsit actele sale de adopție, precum și documente medicale care detaliau tratamentele prin care trecuse când era copil. A aflat că Mariana nu era mama sa biologică, ci adoptivă. După ce aflase că nu putea avea copii, Mariana îl adoptase pe Andrei de la un orfelinat și îl crescuse cu toată dragostea de care era capabilă.
Andrei a descoperit și că, pe când avea doar doi ani, fusese diagnosticat cu o afecțiune gravă a inimii. Mariana ipotecase casa pentru a acoperi costurile operației și îl îngrijise fără încetare până și-a revenit complet. Aceasta nu îi spusese niciodată că fusese adoptat pentru că voia să îl protejeze de orice durere și să îi ofere o viață normală.
„Acum ai măcar un gram de milă sau recunoștință pentru mama ta care ți-a oferit TOTUL?” a întrebat vecina lui. „A făcut totul pentru tine, iar tu ai fost atât de crud cu ea.”
Andrei a izbucnit în lacrimi. Se simțea copleșit de rușine și vinovăție pentru modul în care o tratase pe Mariana, realizând că ea întotdeauna avusese în vedere doar binele său.
Împăcarea cu mama lui și schimbarea vieții
În grabă, Andrei s-a urcat pe bicicletă și a mers la spital. Acolo, a implorat asistentele să-l ducă la unitatea de terapie intensivă unde se recupera Mariana. Când a intrat în cameră și a văzut-o pe mama lui conectată la aparate, cu firele întinse pe pat, a simțit o durere acută în inimă.
„Îmi pare atât de rău, mamă,” a spus el printre suspine, apucându-i mâna cu blândețe. „Am fost cel mai rău fiu. Te rog, te rog, fă-te bine. Promit că vom petrece mai mult timp împreună, că voi fi acolo pentru tine, așa cum ai fost tu pentru mine.”
Marianei i-au trebuit două luni pentru a se recupera complet, iar schimbările în stilul de viață au fost inevitabile pentru a preveni un alt atac de cord. Andrei a fost alături de ea la fiecare pas. O însoțea în plimbări zilnice, pregătea mese sănătoase și se asigura că ia medicamentele la timp. Încetul cu încetul, relația lor s-a îmbunătățit, iar legătura dintre ei a devenit mai puternică decât fusese vreodată.
O lecție de iubire și recunoștință
Povestea lui Andrei și a Marianei ne învață că, uneori, adevărul poate schimba complet percepțiile și poate aduce împăcare în relații. Iubirea unei mame nu este întotdeauna exprimată prin cuvinte, ci prin sacrificii și acțiuni pe care copiii le înțeleg adesea mult prea târziu.
Pentru Andrei, descoperirea adevărului despre adopția sa a fost o lecție dureroasă, dar necesară, care l-a ajutat să aprecieze ceea ce Mariana făcuse pentru el. În ciuda greșelilor sale, el a avut o a doua șansă de a-și exprima dragostea și recunoștința pentru mama sa, iar această experiență i-a schimbat viața pentru totdeauna.
