Georgescu Dragos
Moartea subită a doctoriței Ștefania Szabo, în vârstă de doar 37 de ani, directoare medicală a Spitalului Județean de Urgență Buzău, a zguduit întreaga comunitate medicală. Tragedia a avut loc în incinta unității sanitare, chiar în camera de gardă, acolo unde medicul își petrecuse zeci de ore din viață dedicându-se pacienților și sistemului. Dispariția ei neașteptată a declanșat o anchetă penală, dar și un val de revoltă și durere în rândul colegilor care o descriu drept un profesionist desăvârșit, dar epuizat de presiunea unui sistem suprasolicitant.
Decizia care îi putea salva viața. Ce voia să facă doctorița Ștefania Szabo cu puțin timp înaintea tragediei din camera de gardă
Evenimentul s-a produs la scurt timp după o conferință de presă în care Ștefania Szabo prezentase extinderea secției de pneumologie și oferise clarificări într-un caz medical controversat. La doar câteva ore, vestea morții ei a căzut ca un trăsnet, ridicând întrebări serioase despre ritmul de muncă, lipsa de sprijin și povara emoțională pe care o resimt mulți medici din România.
Colegi ai doctoriței spun că Ștefania Szabo se plângea adesea de oboseală și că, în ultimele luni, ajunsese la un nivel de epuizare extremă. Lucra într-un ritm greu de imaginat, făcând până la opt gărzi pe lună, fără să își permită pauze reale. De multe ori, zilele ei de muncă se prelungeau până târziu în noapte, iar orele de somn deveniseră un lux.
Un cadru medical apropiat a declarat că aceasta își exprima frecvent dorința de a se retrage din funcție, simțindu-se copleșită de responsabilitățile pe care le purta. „Trebuie să înțelegem că trebuie să ne ajutăm între noi. Dacă exista cineva acolo care putea face transferul, trebuia să nu o mai cheme de acasă. Plângea și o simțeam că nu mai poate, a fost prima dată când am auzit că vrea să își dea demisia”, a mărturisit unul dintre colegii săi.
Această declarație reflectă o realitate dureroasă: pentru mulți medici, dedicarea față de pacienți se transformă treptat într-o povară insuportabilă. Lipsa personalului, birocrația, presiunea comunității și lipsa recunoașterii profesionale pot duce, în timp, la epuizare fizică și psihică.
Reacția conducerii spitalului: „Există o presiune enormă”
Sorin Pătrașcu, managerul Spitalului Județean Buzău, a recunoscut public că întreaga echipă medicală trăiește sub o presiune constantă. „Există o presiune enormă și eu vă simt în fiecare zi că sunteți obosiți, că sunteți terminați, că vi se pune o presiune gratuită din partea comunității. Nouă ni se cere empatie, dar nu ni se răspunde cu omenie”, a spus acesta în cadrul unei intervenții publice.
Declarația sa a fost percepută ca o încercare de a trage un semnal de alarmă asupra condițiilor în care lucrează medicii din spitalele publice. Dincolo de responsabilitatea profesională, medicii sunt adesea criticați, presați de pacienți, de rudele acestora, dar și de autorități. În lipsa unui echilibru între muncă și odihnă, rezultatul poate fi tragic.
Grațiela Constantin, lider Sanitas Buzău, a descris-o pe Ștefania Szabo drept „un medic tânăr care a dus meseria asta până la sacrificiu”. Într-un interviu emoționant, aceasta a relatat o scenă tulburătoare: „Am văzut-o cu branula în mână, vizibil epuizată. Când am întrebat-o cum se simte, mi-a spus doar: ‘Foarte rău, epuizată’. Era clar că organismul ei nu mai rezista.”
Cuvintele liderului sindical redau perfect portretul unei femei care a ales să pună pacienții mai presus de propria sănătate. Pentru ea, meseria nu era doar o profesie, ci un angajament total. Chiar și atunci când trupul îi cerea odihnă, ea continua să fie prezentă acolo unde era nevoie de ea.
O anchetă penală deschisă pentru a afla adevărul
Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a deschis un dosar penal pentru ucidere din culpă, pentru a stabili circumstanțele exacte în care s-a produs tragedia. „Urmează să fie audiați mai mulți martori, cadre medicale”, au transmis anchetatorii într-un comunicat oficial.
Totodată, a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale de către Serviciul Județean de Medicină Legală Buzău, care va stabili cauza exactă a decesului. Procurorii au subliniat că măsurile luate în timpul anchetei respectă principiul prezumției de nevinovăție.
Ancheta este în plină desfășurare, iar rezultatele preliminare sunt așteptate cu interes de întreaga comunitate medicală. Mulți speră ca acest caz să determine o schimbare reală în modul de organizare a muncii din spitale și o mai bună protecție a personalului medical.
Mărturii cutremurătoare ale colegilor
Medicul Dragoș Porumb, coleg apropiat al Ștefaniei Szabo, a confirmat că aceasta muncea fără oprire: „Nu cred că a avut concediu medical în ultimii trei, patru ani de când o știu. A venit chiar și cu branula la serviciu.” Aceste cuvinte spun totul despre devotamentul ei, dar și despre limitele umane depășite în tăcere.
Colegii săi spun că, în ciuda oboselii, Ștefania rămânea o prezență calmă, atentă și dedicată. Era cunoscută pentru răbdarea sa cu pacienții și pentru dorința de a ajuta, indiferent de oră. Mulți dintre cei care au lucrat alături de ea povestesc că era genul de medic care nu refuza niciodată o gardă în plus și care era chemată frecvent pentru urgențe, chiar și în timpul liber.
„Nu o auzeai niciodată plângându-se serios, dar o simțeai că e din ce în ce mai obosită. Venea la spital cu o cafea în mână și spunea mereu: ‘Hai că mai rezistăm o zi’. Era lumina secției”, a spus o asistentă care a colaborat ani întregi cu ea.
Cei care au cunoscut-o își amintesc că Ștefania Szabo a trecut, în timpul rezidențiatului, printr-un episod traumatic. Pe vremea când activa la Spitalul Floreasca din București, a fost agresată fizic chiar în sala de operație de un medic coleg, episod care a lăsat urme adânci în memoria sa.
Potrivit plângerii depuse la momentul respectiv, medicul Păun, aflat într-o stare de nervozitate extremă, ar fi scos electrocauterul din pacient și ar fi lovit-o peste mâna stângă, provocându-i o rană sângerândă. Incidentul s-a petrecut în timpul unei intervenții chirurgicale la o pacientă de 86 de ani, infectată cu hepatita C, ceea ce a amplificat riscul de contaminare.
„Într-un moment de nervozitate dus până la extrem, dr. Păun a scos electrocauterul din pacient şi m-a lovit cu acesta peste mâna stângă, provocându-mi o rană sângerândă. În timpul actului operator, dr. Păun m-a lovit atât pe mine, cât şi pe dr. Gaspar de câteva ori şi cu pensa peste mâini”, se arăta în plângerea oficială.
Acest incident a atras atenția presei medicale la acea vreme și a evidențiat problemele de comportament și tensiunile existente în mediul spitalicesc. Pentru tânăra rezidentă de atunci, experiența a fost un șoc, dar a ales să continue în sistem, convinsă că medicina este vocația sa.
Durerea unei familii și a unei comunități întregi
Vestea morții Ștefaniei Szabo a lăsat un gol imens nu doar în rândul colegilor, ci și în rândul pacienților care o respectau și o apreciaseră pentru blândețea și profesionalismul ei. Mulți dintre cei care au cunoscut-o au venit la spital pentru a aprinde o lumânare și pentru a aduce un omagiu.
Familia sa, profund îndurerată, a cerut discreție și a transmis printr-un mesaj scurt că își dorește ca moartea ei să nu fie în zadar. „Sperăm ca tragedia Ștefaniei să schimbe ceva pentru toți cei care trăiesc cu aceeași presiune”, au spus apropiații.
Tragedia de la Buzău readuce în prim-plan o problemă veche: suprasolicitarea personalului medical. Într-un context în care spitalele din România se confruntă cu lipsa acută de cadre, mulți medici sunt nevoiți să lucreze peste program, uneori fără sprijin psihologic sau resurse adecvate.
Specialiștii atrag atenția că sindromul burnout este tot mai frecvent în rândul medicilor, mai ales în rândul celor tineri, care încearcă să facă față unor responsabilități uriașe.
Psihologii vorbesc despre nevoia urgentă de a introduce programe de sprijin emoțional pentru personalul medical. „Medicina este o profesie care presupune empatie, dar empatia e greu de menținut când ești epuizat. E nevoie de o cultură organizațională care să protejeze oamenii, nu doar să le ceară performanță”, spun specialiștii.
