Georgescu Dragos
O tragedie zguduitoare a atras atenția comunității internaționale după ce o fetiță de doar șapte ani, refugiată din Ucraina în Israel pentru tratament împotriva leucemiei, a fost ucisă alături de familia sa într-un bombardament iranian care a vizat orașul Bat Yam, în apropiere de Tel Aviv. Anunțul a fost făcut de președintele israelian Isaac Herzog, care a transmis mesajul emoționant pe platforma X (fostul Twitter), subliniind dramatismul și nedreptatea sorții pentru micuța Nastia Borik.
Destin tragic pentru o fetiță ucraineană. A fugit de războiul din Ucraina pentru a se putea trata de leucemie în Israel dar a murit după un atac iranian
Evenimentul tragic a avut loc duminică, într-un context de escaladare a tensiunilor în regiune, iar vestea a fost confirmată ulterior și de autoritățile ucrainene, care au precizat că cinci cetățeni ucraineni au murit în urma atacului, fără a oferi însă alte detalii privind identitatea victimelor.
Nastia Borik, o fetiță de șapte ani din Ucraina, a ajuns în Israel în decembrie 2022, împreună cu familia sa, cu scopul de a primi tratament pentru leucemie. Viața ei a fost marcată de încercări cumplite încă din copilărie, după ce în vara anului 2022 a primit diagnosticul de leucemie agresivă, o formă severă de cancer al sângelui care necesită tratamente intensive și uneori, transplanturi de măduvă osoasă.
Potrivit autorităților israeliene, în special președintelui Isaac Herzog, familia a decis să plece din Ucraina nu doar din cauza războiului izbucnit în februarie 2022, ci și pentru a-i oferi șansa la viață fetiței bolnave. Israelul oferea acces la tehnologii medicale avansate și la centre oncologice specializate în tratamentul copiilor cu afecțiuni hematologice severe, ceea ce a reprezentat o rază de speranță pentru părinți.
Din păcate, după o perioadă în care tratamentul părea să dea rezultate, leucemia a recidivat. Transplantul de măduvă osoasă, considerat una dintre ultimele soluții în cazurile de boală rezistentă, nu a reușit să stopeze evoluția agresivă a bolii. Micuța Nastia a continuat să lupte cu toate puterile, încurajată de mama sa, Maria Pieșkurova, care documenta întreaga suferință și toate momentele de speranță pe rețelele sociale.
Bombardamentul care a spulberat o familie
În ziua de duminică, Iranul a lansat un atac cu rachete care a vizat mai multe zone din apropierea Tel Avivului, în cadrul unui conflict regional tot mai tensionat. Printre locuințele afectate s-a numărat și cea în care se afla familia Borik, stabilită în Bat Yam, un oraș situat în sudul Tel Avivului. Bombardamentul a fost devastator: cinci membri ai aceleiași familii – toți refugiați ucraineni – au fost uciși pe loc.
Nastia Borik a murit împreună cu mama sa, Maria, în vârstă de 30 de ani, bunica Lena, de 60 de ani, și doi verișori: Ilia (13 ani) și Konstantin (9 ani). Președintele Isaac Herzog a relatat, într-un mesaj public, întreaga tragedie, declarând cu tristețe: „A venit în căutare de viață. În schimb, a fost ucisă.”
Cuvintele președintelui israelian au emoționat profund, fiind preluate de presa internațională. CNN a transmis povestea tragică a familiei Borik, amintind de faptul că Nastia era doar una dintre miile de copii afectați de efectele indirecte ale războaielor simultane din Ucraina și Orientul Mijlociu.
Maria Pieșkurova, mama fetiței, a fost un simbol al luptei disperate a părinților care nu se dau bătuți în fața bolii. Pe contul ei de Instagram, Maria a publicat numeroase mesaje de sprijin, dar și relatări directe despre tratamentul și starea de sănătate a fiicei sale.
Potrivit postărilor sale, diagnosticul a fost pus în august 2022. De atunci, viața Mariei s-a schimbat complet. „Din acea zi, am trăit într-o realitate paralelă în care principalul lucru pe care trebuie să-l facem este să o salvăm. Să respirăm. Să nu ne dăm bătuți”, scria Maria într-o postare din aprilie.
În septembrie 2024, boala a recidivat. A urmat o altă perioadă intensă de tratamente, speranțe și epuizare. În aprilie 2025, leucemia a reapărut din nou. Ultima postare de pe contul ei datează din 27 mai și reprezintă un testament al dragostei și determinării materne: „Îmi voi salva fiica, indiferent ce va trebui să fac. Pentru că nimeni nu se luptă cum mă voi lupta eu. Pentru că Nastia este viața mea, e tot ce am. Iar câtă vreme respir, voi striga, voi implora, voi crede, voi lupta.”
Această postare a devenit, din păcate, și ultima mărturie publică a unei mame care și-a pus viața între paranteze pentru a-și salva copilul.
Un tată aflat pe front
Tatăl Nastiei, Artem Borik, este în prezent soldat în armata ucraineană, luptând pe frontul din estul țării. Informația a fost confirmată de președintele Isaac Herzog, care a spus că familia s-a destrămat în mod tragic în timp ce tatăl se afla în continuare în misiune, apărând țara sa.
Impactul emoțional asupra unui părinte care își pierde întreaga familie în astfel de condiții este greu de descris în cuvinte. Nu există, până în prezent, o reacție oficială din partea lui Artem Borik, însă autoritățile israeliene au transmis că sunt în legătură cu autoritățile ucrainene pentru a sprijini repatrierea trupurilor și oferirea de sprijin umanitar și consular tatălui îndurerat.
Reacții internaționale și apeluri la protecția civililor
Cazul micuței Nastia Borik a provocat reacții internaționale, în special în rândul organizațiilor umanitare și al activiștilor pentru drepturile copilului. Mai multe voci au subliniat încă o dată importanța protejării civililor, în special a copiilor, în timpul conflictelor armate. Tragedia de la Bat Yam readuce în prim-plan realitatea sumbră a războaielor moderne, unde nu mai există garanții pentru siguranța celor nevinovați, nici măcar pentru cei aflați în căutarea unui tratament medical salvator.
Organizații precum UNICEF și-au exprimat consternarea în fața acestui episod și au transmis apeluri ferme către toate părțile implicate în conflictele din regiune să respecte legislația internațională umanitară și să evite atacurile asupra zonelor civile.
Un copil între două războaie
Povestea Nastiei Borik este simbolică pentru drama a mii de copii care trăiesc între două lumi în conflict – una militară, alta medicală. Războiul din Ucraina a forțat-o pe ea și pe familia sa să caute salvarea în alt colț de lume. Acolo, însă, a fost prinsă într-un alt conflict, în care civilii continuă să plătească cel mai greu preț.
Fetița, care își trăia copilăria în spitale, printre perfuzii, ecografii și tratamente, a fost curmată de o explozie, într-o clipă în care nu ar fi trebuit să se afle în pericol. Această poveste nu este doar despre un copil bolnav, ci despre realitatea în care lumea trăiește astăzi: o realitate în care nici cei mai neajutorați nu mai pot fi protejați.
În urma tragediei, oficialii israelieni au transmis condoleanțe familiei și poporului ucrainean, subliniind caracterul nedrept al morții Nastiei și importanța sprijinirii tuturor refugiaților care caută alinare și tratament în afara zonelor de conflict.
Președintele Isaac Herzog a spus că această pierdere ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru întreaga lume și un moment de reflecție asupra modului în care copiii sunt afectați de deciziile politice și de conflictele militare. „Ea a venit în Israel ca să trăiască. Dar viața i-a fost furată. Nu trebuie să permitem să se repete”, a declarat el.
În memoria micuței Nastia, mai multe organizații din Israel au aprins lumânări și au ținut momente de reculegere în fața spitalului unde fusese tratată. Pe rețelele sociale, zeci de mii de oameni au transmis mesaje de solidaritate și sprijin, atât pentru familia Borik, cât și pentru alți părinți aflați în situații similare.
Povestea Nastiei Borik nu este doar o dramă individuală. Ea este o imagine a lumii contemporane, în care războaiele nu mai au fronturi clare, iar victimele sunt deseori cei care nu poartă arme – copiii, bolnavii, mamele. Această fetiță de șapte ani, care se lupta cu o boală nemiloasă, a fost în cele din urmă învinsă nu de cancer, ci de violența umană.
Într-o lume cu tot mai multe conflicte simultane, tragediile personale se pierd uneori în statistici. Dar moartea unui copil care căuta vindecare nu ar trebui niciodată să fie uitată. Numele ei era Nastia Borik. Avea șapte ani. Și voia să trăiască.
