Loredana Ionescu
Comunitatea din Borniș și întreaga zonă a Moldovei sunt în doliu după trecerea la cele veșnice a părintelui Ovidiu-Mihai Ungurianu, care s-a stins din viață la doar 45 de ani, în perioada Postului Paștelui. Slujba de înmormântare a fost oficiată de IPS Teofan, în biserica în care părintele a slujit timp de peste două decenii.
Slujba prohodirii a adunat un sobor de preoți și diaconi, familia îndurerată, credincioșii din parohie și numeroși apropiați care l-au cunoscut și apreciat. Atmosfera a fost una încărcată de rugăciune și reculegere, în memoria unui slujitor dedicat altarului.
O viață pusă în slujba credinței
Părintele Ovidiu-Mihai Ungurianu a trecut la cele veșnice în dimineața zilei de 27 martie 2026, după o suferință îndelungată cauzată de o boală hematologică gravă. Timp de 13 ani, a dus lupta cu boala cu răbdare și credință, trecând prin numeroase spitalizări și intervenții, fără a-și pierde nădejdea.
Născut la Piatra Neamț, la 4 aprilie 1980, din părinții Mihai și Olguța Ungurianu, și-a început formarea teologică încă din adolescență. A absolvit Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț, iar apoi Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, unde a urmat și cursuri de master.
În anul 2005 a fost hirotonit preot de către Patriarhul Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, la Catedrala Mitropolitană din Iași. În același an, a fost numit paroh la Borniș, locul unde și-a desfășurat întreaga activitate pastorală.
Realizări și implicare în comunitate
De-a lungul celor 21 de ani de slujire, părintele a desfășurat o activitate amplă, atât pe plan spiritual, cât și social și cultural. Sub îndrumarea sa, biserica parohială a fost restaurată, au fost realizate lucrări de modernizare, iar comunitatea a beneficiat de proiecte importante.
A contribuit la construirea unei case sociale moderne, a unui apartament parohial, a unei fântâni și a unei troițe în curtea bisericii. De asemenea, a ridicat un monument în memoria eroilor la școala din sat, cu prilejul Centenarului Marii Uniri.
Dincolo de aceste realizări, credincioșii îl descriu ca pe un păstor apropiat de oameni, statornic în rugăciune și dedicat misiunii sale.
Sprijinul familiei și proiecte de suflet
Alături i-a fost permanent soția sa, preoteasa Roxana-Elena, profesor de educație vizuală și religie. Împreună au crescut trei copii: David-Dumitru, Maria-Ștefania și Mina-Nicolae.
Un proiect aparte a fost realizat împreună cu fiul său, David-Dumitru, intitulat „Bornișul și oamenii săi”, o mărturie despre comunitatea pe care părintele a slujit-o.
Mesajul transmis la înmormântare
La finalul slujbei, IPS Teofan a transmis un mesaj de mângâiere celor prezenți, subliniind credința în Înviere.
„Cei care pleacă din această lume, de fapt, nu mor, ci doar pleacă. Pleacă pentru puțin timp, până când, peste mulți ani sau mai puțini, sau poate peste multe decenii, și noi, ca preoți, vom pleca — astăzi, mâine, peste decenii —, cât îi este rânduit fiecăruia. Și tot acolo va pleca și doamna preoteasă, sau copiii ei, sau enoriașii aflați aici, de față. Părintele a propovăduit, de la altar, taina că Hristos a înviat. Și, dacă Hristos a înviat, înseamnă că și părintele, sufletul lui, nu moare, ci este doar puțin plecat.
Aceasta este esența lucrării pe care părintele a săvârșit-o și pe care o amintim acum, în ceasul plecării sale. Căci a slujit aici, s-a îngrijit de cele ale bisericii, de cele din jurul bisericii, de cele legate de Liturghie, de cele legate de spovedanie, de binecuvântarea celor care se nasc, a celor care își unesc viața în Sfânta Taină a Cununiei, a celor care pleacă de aici, apoi de sfințirea caselor, de toate cele care sunt legate de misiunea preoțească.
Acum, Dumnezeu, chemându-l la Sine, după gândul Său, foarte greu de înțeles pentru noi, cei poate prea mult aplecați spre lucrurile de jos, îl primește în iubirea Sa.
Dar Dumnezeu, primindu-l la Sine, are El încredințarea, și o avem și noi, că taina credinței în Înviere este cea care, cu toată tristețea omenească pe care o au toți cei de față, în primul rând doamna preoteasă și copiii, aduce mângâiere. Tristețea omenească firească este dublată, însă, de credința în Înviere.
Prin slujba săvârșită duminică de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, clerul și credincioșii au adus un ultim omagiu celui care a fost un slujitor devotat al Sfântului Altar și un părinte iubitor pentru comunitatea din Borniș.
Dumnezeu să îl odihnească în lumina Împărăției Sale și să așeze sufletul său în ceata drepților!”, potrivit Doxologia.
Prin această slujbă, clerul și credincioșii au adus un ultim omagiu unui preot dedicat, care a rămas în memoria comunității drept un om al credinței și al dăruirii.
Sursa foto: Arhivă
