Mirela Loșniță
Profesorul și sociologul Lazăr Vlăsceanu a murit, lăsând în urmă un gol imens în lumea educației și sociologiei din România. Cunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile, inclusiv raportul pe educație realizat alături de Mircea Miclea în 2009, Vlăsceanu a fost un adevărat pilon al cunoașterii și inovației academice.
Lazăr Vlăsceanu a murit
Lazăr Vlăsceanu a fost mai mult decât un profesor și sociolog, a fost un vizionar și un reformator. Întreaga sa viață a fost marcată de o dedicare neclintită față de educație și progresul societății românești. Născut într-un sat din Dâmbovița, la Dobra, Vlăsceanu a crescut cu valorile muncii și ale educației, valori pe care le-a transpus în cariera sa academică și profesională.
Deputatul Ionuț Vulpescu a anunțat vestea tristă a trecerii în neființă a profesorului pe pagina sa de Facebook, aducând un omagiu emoționant. „S-a stins din viață, după o suferință pe care a îndurat-o cu demnitate și cu voința lui de campion de a învinge boala, profesorul Lazăr Vlăsceanu. Am fost prea apropiați ca să spun aici ce a însemnat Lazăr Vlăsceanu pentru mine și pentru familia mea.
De altfel, ca un om de știință veritabil, nu prea agrea emoțiile și impresionismele. Pentru el munca era mereu acțiune. Pe scurt, Lazăr e primul mare profesor pe care l-am întâlnit, în casa copilăriei și a părinților mei și e unul din ultimele modele care vor rămâne vii chiar și după moartea lor aparentă.”
Lazăr Vlăsceanu a fost un sociolog uriaș și un profesor-emblemă pentru Universitatea București
A fost un creator de școală, un umanist și un reformist incurabil. Cartea sa despre „Modernitatea românească” este esențială pentru înțelegerea României, cu virtuțile și limitările sale instituționale și umane.
Unul dintre cele mai semnificative proiecte ale lui Vlăsceanu a fost raportul pe educație realizat împreună cu Mircea Miclea în 2009. Acest raport a fost un document de referință, propunând reforme necesare pentru îmbunătățirea sistemului educațional din România.
Pe lângă activitatea sa academică, Vlăsceanu a condus timp de aproape două decenii Biroul de la București al Centrului European pentru Învățământul Superior, CEPES-UNESCO. Discuțiile din biroul său de la Palatul Kretzulescu au fost legendare, pline de idei și planuri de viitor. Din păcate, după plecarea lui, centrul a fost închis.
Lazăr Vlăsceanu a fost un om-instituție, respectat și admirat de colegii săi, dar și de studenți
Deși nu a fost nici membru al Academiei Române, nici ministru al Educației, realizările sale au avut un impact profund asupra educației și sociologiei din România. Într-o lume ideală, ar fi ocupat cu siguranță aceste funcții, dar în planul superior al existenței, funcțiile și titlurile devin irelevante.
Pentru cei care l-au cunoscut personal, Lazăr Vlăsceanu va rămâne în amintire ca un optimist incurabil, un om al proiectelor și un model de viață. A fost un european veritabil, care și-a dedicat viața educației și reformei. A fost un pedagog de excepție, iar vocea sa va continua să răsune în inimile celor care l-au cunoscut.
Lazăr Vlăsceanu a fost nu doar un profesor, ci și un mentor pentru mulți. A fost un om de știință veritabil, care a crezut în acțiune și progres. Moartea sa marchează sfârșitul unei ere, dar și continuarea moștenirii sale prin cei pe care i-a inspirat.
Profesorul și sociologul Lazăr Vlăsceanu a fost o figură marcantă în educația românească. Contribuțiile sale remarcabile și dedicarea sa neobosită vor continua să inspire generațiile viitoare. Deși nu mai este printre noi, moștenirea sa va rămâne vie în inimile și mințile celor care l-au cunoscut și apreciat. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
