Georgescu Dragos
Ecaterina Oancia Iane, un nume incontestabil în istoria canotajului românesc, s-a stins din viață la venerabila vârstă de 70 de ani. Născută pe 25 martie 1954, în Sângeorgiu de Pădure, județul Mureș, Ecaterina a fost o prezență emblematică în sportul național, contribuind nu doar ca sportivă, dar și ca antrenor și arbitru după retragerea din activitatea competițională. Traseul său profesional și personalitatea vibrantă au lăsat o amprentă durabilă în sportul românesc, reflectată și în omagiile aduse de Federația Română de Canotaj și Comitetul Olimpic Sportiv Român.
Ascensiunea unei campioane
Ecaterina Oancia a început să remarcă în canotaj într-o perioadă în care sportul acesta începea să capete recunoaștere și popularitate pe plan internațional. Talentul său nativ pentru acest sport a fost curând evidențiat prin performanțele excepționale atât pe plan național, cât și internațional. A fost un cârmaci de excepție, având abilitatea de a coordona și inspira echipa, un rol crucial în succesul oricărei echipe de canotaj.
O carieră decorată
Performanțele ei au culminat cu participările la Jocurile Olimpice de la Los Angeles în 1984 și Seoul în 1988, unde a câștigat trei medalii: aur, argint și bronz. Aceste triumfuri nu numai că au consolidat statutul său de campioană, dar au adus și o recunoaștere largă a calităților sportivilor români pe arena internațională.
Pe lângă succesele olimpice, Ecaterina a excelat și în competițiile mondiale. A fost triplă campioană mondială, câștigând aurul atât la proba de opt, cât și la patru rame la Campionatul Mondial din 1987 și repetând performanța în 1989 la proba de 8+1. Aceste victorii au reprezentat puncte culminante ale carierei sale, demonstrând o consecvență și o dedicație rar întâlnite.
Recunoașterea și onorurile
Recunoașterea meritelor sale a venit nu doar prin medalii și cupe, ci și prin decorări oficiale. În 2004, Ecaterina Oancia a fost decorată cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa I, o dovadă a aprecierii statului român pentru contribuțiile sale la sport și la cultura națională.
Moștenirea unei legende
Chiar și după retragerea din competițiile active, Ecaterina a rămas profund implicată în canotaj. A fost un mentor și un antrenor pasionat, împărtășind din experiența și cunoștințele sale tinerilor canotori, modelând viitoarele generații de campioni.
Trecerea ei în neființă este un moment de profundă tristețe pentru comunitatea sportivă și pentru cei care au cunoscut-o. Comitetul Olimpic Sportiv Român a exprimat acest sentiment într-un mesaj emoționant pe pagina sa de Facebook, rememorând zâmbetul său contagios și grija constantă pentru colegele sale de echipă.
Un final de capitol
„Drum lin, Ecaterina Oancia! Rămân amintirile și poveștile despre un campion care a zâmbit mereu și a avut grijă de colegii din barcă. Condoleanțe familiei! Veșnic în amintirile noastre!”, a fost mesajul Comitetului, reflectând sentimentele unei națiuni întregi.
Astfel, încheiem un capitol important din istoria sportului românesc, celebrându-i viața și realizările, care vor continua să inspire și să motiveze generații întregi de sportivi. Ecaterina Oancia Iane va rămâne un simbol al excelenței și al dedicației în sportul românesc, un exemplu de urmat pentru toți cei care aspiră să atingă culmile succesului în orice domeniu de activitate.
