Georgescu Dragos
Pe data de 26 iulie 2025, Ziua Internațională a Bunicilor a capătat o semnificație aparte într-un colț de Maramureș. Zona montană a județului și-a deschis ușile pentru un gest sincer, menit să învingă singurătatea cu care mulți dintre cei 50 de seniori cazați în Căminul pentru Persoane Vârstnice din Baia Sprie se confruntă zilnic. Polițiștii județului Maramureș nu au intervenit pentru un caz de urgență – ci au venit cu un echipament mult mai fin: prăjituri, înghețată, tarte cu mere, dar mai ales momente în care i-au ascultat, i-au îmbrățișat și i-au făcut să se simtă mai puțin singuri în ziua dedicată lor(special)
Durere fără margini pentru o mamă din provincie. „Fata mi‑e la București, nu știe de mine. Băiatul, în Italia, la lucru, m‑a șters de pe telefon”
La prima vedere, ceea ce au oferit polițiștii — înghețată și tarte cu mere — poate părea un gest mic. Dar pentru bunicii din Căminul din Baia Sprie a fost o briză de căldură sufletească. “Pentru a le răcori ziua… pentru a le reaminti de aromele prăjiturilor pe care le știau pe de rost”, scriau cei de la IPJ Maramureș
Evenimentul a avut o notă dureros de reală: mulți dintre seniori trăiesc singuri, fără vizite, fără susținere emoțională. Una dintre bunici a spus cu durere:
„Fata mi‑e la București, nu știe de mine. Băiatul, în Italia, la lucru, m‑a șters de pe telefon. Am pensie, cu pensia mă descurc.” O mărturie zdrobitoare despre cât de fragili pot deveni unii odată cu trecerea anilor
Bunica Rozalia, în vârstă de 75 de ani, a dezvăluit suferința prin care trece: „Fata mi‑e în Franța cu familia, am un băiat aici sus, lucrează, am o nepoată la București. Nu-mi lipsește nimic din punct de vedere material, doar dorul de familie.” Chiar dacă centrul oferă condiții bune, dorul rămâne neostoit în sufletul unei generații care a iubit și a crescut copii, dar nu a mai fost iubită înapoi
Printre seniori, s-a remarcat prezența plină de emoție a bunicului Csaba, în vârstă de 83 de ani. “Foarte frumos din partea poliției, mai au grijă și de noi”, a spus el cu o sinceritate rar întâlnită. A mărturisit că băiatul său — unul dintre puținii membri ai familiei curioși — fusese prezent cu o zi înainte, în concediu din Germania, și venea din când în când să-l viziteze
Polițiștii nu s-au limitat la gesturi materiale; au oferit și timp și atenție. Au distribuit înghețată, iar pentru bucțile dulci de tarte cu mere, au creat o conexiune intergenerațională: „Să vă bucurați… mulțumim că existați și să fiți sănătoși și bucuroși în continuare” — în semn de respect și prețuire
Aceste cadouri simple au fost însoțite de conversații adevărate: au stat la povești, au ascultat viața celor care trăiesc acolo, și le-au transmis un mesaj clar: nu sunt uitați. Iar promisiunea unui viitor apropiat — „vom reveni” — le-a oferit o rază de speranță.
Sărbătorită anual pe 26 iulie, această zi aduce reflectarea asupra rolului emblematic al bunicilor în viața copiilor și societății. Într-o lume tot mai agitată, bunicii reprezintă stabilitate, iubire necondiționată și experiență de viață. Gestul polițiștilor din Maramureș aduce un exemplu concret că respectul față de vârstnici nu e doar o idee teoretică, ci trebuie deveni o practică consecventă și umană
De cele mai multe ori, poliția este percepută prin lentila autorității și intervențiilor formale. Însă cei din Maramureș și-au asumat și rolul de sprijin emoțional. Au demonstrat că pot fi și mesagerii compasiunii, și nu doar ai legii. Gestul lor a conturat o dimensiune umană a forței de ordine care vede oamenii, nu doar dosare de caz
Reacțiile seniorilor au fost emoționante: au spus polițiștilor că, pur și simplu, lipsa acestor vizite îi afectează mai mult decât orice alt fapt material. “Nu trebuie să ne aduceți nimic, doar să veniți”, au spus ei cu lacrimi în ochi. În semn de recunoștință, oficialii au promis că vor reveni și că nu vor fi doar prezențe ocazionale, ci unele constante, pentru că „bucuria lor e și bucuria noastră”
Maramureșul este o regiune montană cu un puternic caracter comunitar, dar și cu provocări demografice. Mulți tineri au plecat în diaspora — Italia, Germania, Franța, București — astfel încât părinții și bunicii rămân singuri. Centrul din Baia Sprie găzduiește persoanele fără familie prezentă, iar gesturi ca cel din 26 iulie sunt deseori singurul moment de interacțiune reală.
Într-o societate în care migrația economică separă generații, vizita polițiștilor devine un simbol: comunitatea încă există și respectă trecutul, chiar dacă prezentul este fragmentat.
Evenimente similare trebuie replicate în întreaga țară, acolo unde seniorii sunt uitați. Implicarea instituțiilor — primării, societăți civile, voluntari — alături de forțele de ordine, poate aduce schimbări majore în moralul celor în vârstă:
vizite periodice în centrele de bătrâni,
implicarea în activități sociale și culturale,
crearea unui program local de „bunici prieteni” care să aducă o prezență constantă,
implicarea comunității locale în donări și sprijin emoțional.
