Loredana Ionescu
Într-o dimineață învăluită de razele palide ale soarelui, Ionuț, un copil de doar un an, m-a surprins oferindu-mi o cheie veche și invitându-mă să descopăr împreună misterul ascuns în subsolul casei Popescu. Cu o seriozitate neobișnuită pentru vârsta lui, el știa că ceva important ne aștepta acolo jos.
Eram dădacă pentru acest băiețel de un an când, brusc, mi-a arătat secretul tatălui său
După ce am deschis o ușă veche de lemn, ascunsă după o perdea groasă de pânză, am descoperit o cameră plină de obiecte vechi și prăfuite. Pe un piedestal, o cutie metalică strălucea sub lumina slabă a becului. Înăuntru, pe lângă un medalion antic, se afla o teanc de scrisori legate cu o panglică roșie.
Am citit scrisoarea de la începutul teancului, scrisă de mâna tatălui său, Ion:
„Dragă fiule, În această cutie am păstrat scrisorile de dragoste pe care le-am schimbat cu mama ta în timpurile noastre cele mai frumoase. Acestea sunt martorele unei iubiri profunde și adevărate, care sper să te învețe și pe tine într-o zi ce înseamnă să iubești cu adevărat.”
În timp ce citeam, am simțit cum istoria familiei se desfășura înaintea ochilor noștri. Fiecare scrisoare dezvăluia câte un capitol din povestea de dragoste dintre părinții lui Ionuț, plină de pasiune, speranță și uneori, de sacrificii. Prin cuvinte pline de emoție și dorință, ei își exprimau iubirea unul pentru celălalt, dorindu-și să fie împreună în ciuda obstacolelor vieții.
Ionuț asculta cu atenție pe măsură ce îi citeam fragmente alese, ochii lui mari absorbând fiecare cuvânt. Deși era prea mic pentru a înțelege toate nuanțele, emoția transmisă prin acele scrisori părea să-l atingă.
O lecție despre iubirea adevărată
Această descoperire a fost nu doar o lecție despre iubirea adevărată, ci și un legământ între trecut și prezent. Am decis să păstrăm scrisorile ca pe o comoară de familie, pe care Ionuț le va putea citi și înțelege pe deplin când va fi mai mare.
Astfel, această aventură neașteptată în subsolul casei nu doar că a adâncit legătura dintre mine și Ionuț, dar i-a și oferit o primă lecție despre iubirea profundă și eternă – o lecție pe care o va purta cu el pe măsură ce crește și începe să înțeleagă mai bine complexitatea emoțiilor umane.
După descoperirea scrisorilor de dragoste, zilele noastre la casa familiei Popescu au căpătat o nouă dimensiune. Ionuț, deși abia învăța să meargă și să vorbească, părea fascinat de fiecare dată când îi citeam din scrisorile părinților săi. Am observat cum emoțiile descrise în acele pagini începeau să modeleze și să îmbogățească interacțiunile noastre zilnice.
Cu timpul, am decis să transformăm vechiul subsol într-un mic colț de lectură. Am curățat spațiul de praf și l-am decorat cu covoare mici, perne confortabile și o lampă de podea care să ofere o lumină caldă. În centrul acestei noi oaze, am plasat cutia cu scrisori pe un raft de lemn, ca un simbol al poveștilor de dragoste care continuau să trăiască în inimile noastre.
Ionuț a crescut învățând să prețuiască aceste scrisori ca pe o comoară a familiei. În fiecare seară, înainte de culcare, cerșea o nouă scrisoare de citit, iar eu îi îndeplineam dorința cu drag. Pe măsură ce cuvintele îi erau șoptite, el închidea ochii și își imagina scenariile descrise, zâmbind adesea în somn.
Pe măsură ce anii au trecut, Ionuț a început să înțeleagă mai mult din profunzimea sentimentelor exprimate în acele scrisori. A învățat despre sacrificiul, loialitate și despre cum iubirea adevărată poate depăși probele timpului. Aceste lecții l-au format într-un tânăr empatic și pasionat, mereu gata să ofere ajutor și înțelegere celor din jur.
Când a împlinit 18 ani, Ionuț a decis să scrie o carte bazată pe scrisorile părinților săi. A transformat fiecare fragment din acele scrisori în capitole care vorbeau despre diferitele etape ale iubirii. Cartea sa a devenit un omagiu adus părinților și a atras atenția comunității literare, fiind lăudată pentru maturitatea și sensibilitatea cu care trata subiectul iubirii.
Sursa foto: Arhivă
