Eric de Oliveira abia se mai poate mișca. Medicii iau în calcul o posibilă amputare

Eric de Oliveira, fostul mijlocaș brazilian care a scris istorie în fotbalul românesc, trece prin una dintre cele mai dramatice perioade din viața sa. Retras de pe teren în urmă cu trei ani, din cauza unor probleme medicale severe, fostul decar de la Gaz Metan Mediaș și Pandurii Târgu Jiu se confruntă acum cu un diagnostic cutremurător: riscă să își piardă ambele picioare. Cel mai prolific fotbalist străin din Liga 1 a ajuns de nerecunoscut. De la ovatii pe stadion, la lupta zilnică pentru a face câțiva pași. O poveste dureroasă despre un om care a iubit fotbalul cu toată ființa lui, iar acum se agață de speranță, într-o realitate în care durerea, incertitudinea și teama îi dictează fiecare zi.

Citește și

Omul lui Hagi, în stare critică. Fostul campion al României a căzut inconștient pe trotuar

Din glorie pe teren, în lupta cu depresia

Eric de Oliveira s-a retras din fotbal în 2021, după ce corpul său a început să cedeze sub presiunea unei suferințe ascunse. Problemele au debutat încet, dar s-au agravat rapid. Inițial, păreau simple dureri musculare, dar s-au transformat în blocaje circulatorii, inflamații severe și, într-un final, în imposibilitatea de a merge normal. „Nu pot să fac nici măcar 50 de metri pentru că mă dor picioarele, se umflă. Când mi-am dat seama că nu voi mai putea juca fotbal, am intrat în depresie”, mărturisea, cu vocea frântă, Eric, într-un interviu tulburător acordat în 2023.

Cuvintele lui trădează nu doar o suferință fizică, ci și una emoțională profundă. Pentru un sportiv de talia lui, care și-a construit identitatea pe teren, pierderea mișcării este mai mult decât o durere: este un fel de moarte lentă. În izolare, cu corpul trădându-l și cu amintirea gloriei ca un ecou dureros, Eric și-a pierdut nu doar libertatea de mișcare, ci și încrederea în sine.

Operații, stenturi și un verdict care atârnă greu

Deși a încercat cu disperare să lupte, supunându-se la intervenții chirurgicale în București și Cluj, corpul său nu a răspuns tratamentelor. Stenturile implantate la picioare nu au oferit rezultatele dorite, iar circulația sângelui este în continuare afectată. Dincolo de durerile cronice, Eric se confruntă acum cu o amenințare reală: amputarea ambelor picioare.

Potrivit informațiilor publicate de Adevărul, starea sa s-a agravat în ultimele luni. „Eric avea probleme cu inima, încă de pe vremea când era la Mediaș. Apăreau mereu probleme la controalele medicale periodice, avea inima mărită. A fost nevoit să joace pe semnătură, cum se spune, la Gaz Metan”, a declarat Ioan Horoba, fost conducător al clubului, potrivit digisport.ro.

Acum, însă, problemele sale s-au extins. Circulația periferică este compromisă, picioarele se umflă, iar durerea este permanentă. „Abia mai poate merge. Stenturile de la picioare nu l-au ajutat prea mult”, a mai spus Horoba. Verdictul medical este unul sumbru. Dacă inflamația nu cedează și țesuturile încep să cedeze, amputarea devine inevitabilă.

Cariera lui Eric în România: 66 de goluri și un loc în istorie

Pentru fanii fotbalului românesc, Eric nu a fost doar un străin talentat. A fost un lider, un artist al balonului, un decar adevărat. A debutat în România în 2007 și a evoluat de-a lungul anilor pentru Gaz Metan Mediaș, Pandurii Târgu Jiu, FC Voluntari și Farul Constanța.

În total, a înscris 66 de goluri în prima ligă, devenind cel mai bun marcator străin din istoria campionatului românesc. Dacă adunăm toate competițiile în care a evoluat, cifra urcă la 72 de goluri, o performanță remarcabilă pentru un mijlocaș ofensiv.

Era apreciat pentru tehnica sa deosebită, pentru pasele decisive și pentru calmul cu care executa loviturile libere. În ciuda unei staturi mai degrabă robuste și a unei viteze moderate, Eric compensa prin inteligență de joc și un simț al plasamentului excepțional. A fost sufletul echipei oriunde a jucat, iar suporterii nu l-au uitat niciodată.

În Mediaș, este considerat o legendă vie. La Pandurii, a fost motorul echipei în cea mai bună perioadă din istoria clubului. La Voluntari, a adus nu doar calitate, ci și experiență. A jucat cu inimă, chiar și când corpul începea să-i trimită semnale de alarmă.

O viață dedicată fotbalului

Eric nu a fost genul de jucător care să se menajeze. A intrat pe teren chiar și când nu era refăcut complet. A jucat pentru echipă, pentru suporteri, pentru visul său. Și a plătit prețul. Deși mulți colegi și-au încheiat cariera fără probleme de sănătate majore, pentru Eric, fotbalul a lăsat urme adânci. Inima mărită, problemele de circulație și uzura accentuată a organismului l-au adus în punctul în care se află azi: izolat, aproape imobilizat și cu riscul de a-și pierde membrele inferioare.

Drama lui nu este doar o dramă personală. Este și o lecție despre fragilitatea corpului uman, despre pericolele pe care sportul de performanță le poate ascunde sub strălucirea reflectoarelor. Despre cât de rapid se poate transforma un erou în victimă.

Suferință în tăcere: „E mai bine să fiu singur”

Într-un moment de vulnerabilitate, Eric a spus: „Sunt în lumea mea și uneori cred că e mai bine să fiu singur.” Aceste cuvinte, rostite de un om care a fost mereu în mijlocul echipelor, al stadionului, al publicului, arată cât de adâncă este rana. Nu e doar o suferință fizică, ci una care macină în tăcere sufletul.

Depresia, izolarea, teama de a deveni o povară – toate sunt lupte invizibile pentru cei din afară. Dar reale și sfâșietoare pentru cel care le trăiește. Eric nu mai poate alerga, dar încă mai are speranță. Deși fiecare pas doare, și fiecare zi vine cu aceeași întrebare: „Va fi mai bine sau mai rău?”

Reacții din fotbalul românesc

Deși fanii nu l-au uitat, din partea autorităților fotbalistice, susținerea pare limitată. Nu există, până în acest moment, un sprijin oficial din partea federației sau a cluburilor pentru fostul jucător aflat într-o situație medicală critică. Singurii care i-au fost alături constant sunt prietenii apropiați și o parte dintre foștii colegi de vestiar.

Pe rețelele de socializare, fanii cer un apel public la solidaritate. „Dacă am putut să ne bucurăm de golurile lui, putem măcar să-l ajutăm să nu-și piardă picioarele”, scrie un suporter din Mediaș. Mai mulți jurnaliști sportivi au atras atenția că drama lui Eric ar trebui să devină un semnal de alarmă pentru cum sunt tratați foștii jucători cu probleme medicale post-retragere.

În paralel, există discuții neoficiale despre o posibilă campanie de strângere de fonduri, care să susțină intervențiile medicale de ultimă generație ce i-ar putea salva membrele.

Din păcate, pronosticul medical nu este optimist. Dacă inflamațiile nu cedează, iar circulația nu se stabilizează, amputarea este o posibilitate tot mai reală. Chiar dacă se evită acest scenariu în lunile următoare, Eric va rămâne cu dificultăți permanente de deplasare. Recuperarea este anevoioasă, iar procedurile necesare pentru a-i salva picioarele sunt costisitoare și rareori decontate integral.

Brazilianul nu a renunțat complet la ideea de a reveni într-o formă activă în fotbal – poate nu ca jucător, dar ca antrenor sau mentor. Însă pentru asta are nevoie mai întâi să câștige această bătălie dureroasă cu propriul său corp.