Grigore Madalina
După o competiție extenuantă de înot la Londra, James se întorcea la New York cu un singur gând: să doarmă pe parcursul celor opt ore de zbor. Avea dopuri de urechi, un somnifer și câteva gustări. Ghinionul a făcut însă ca pe rândul lui să se așeze o pasageră care avea să transforme călătoria într-un coșmar.
James ocupa locul din mijloc. La fereastră stătea o femeie la fel de obosită ca el, cu ochii pe jumătate închiși chiar înainte de decolare. Pe culoar s-a așezat o altă femeie — să-i spunem Karen — care a început să se foiască, să ofteze și să privească ostentativ spre cei doi, de parcă spațiul i-ar fi aparținut doar ei.
O femeie a stricat un zbor de 8 ore. Ce lecție i-a dat căpitanul avionului?
Imediat după ce avionul a ajuns la nivelul de croazieră, Karen a apăsat de trei ori butonul de apel. Însoțitoarea a sosit cu calm.
— „Cum vă pot ajuta, doamnă?”
— „Acest loc este inacceptabil! Uitați-vă la vecinii mei, mă înghesuie. Mută-mă la business”, a izbucnit femeia.
Însoțitoarea i-a explicat că nu există locuri libere. Răspunsul a inflamat-o și mai tare:
— „Atunci mutați-i pe ei! Am plătit ca toată lumea!”
Pentru a „demonstra” cât de strâmt era, l-a lovit cu cotul pe James. Femeia de la geam s-a retras speriată; James a încercat să aplaneze:
— „Încercăm cu toții să ajungem cu bine. Aranjamentul e în regulă.”
— „Glumești? Ești orb?” a replicat Karen, continuând să bombăne, să lovească cu genunchii și să apese obsesiv butonul de apel. Echipajul a avertizat-o: nu mai apăsați decât în caz de urgență. Fără efect.
Patru ore mai târziu, James era epuizat. A încercat iar:
— „Haideți să facem situația suportabilă. Puneți un film…”
— „Spune-i lui să țină dietă și tu învață să-ți rezervi loc pentru picioarele alea uriașe!”, a șuierat ea, continuând să îl lovească în braț.
Restul zborului a curs în suspine teatrale și comentarii acide. Când avionul a atins pista la New York, semnul de centură cuplată încă era aprins, dar Karen s-a ridicat brusc și a „ocupat” zona din fața cabinei, ignorând echipajul.
Atunci s-a auzit vocea căpitanului la interfon:
— „Doamnelor și domnilor, bine ați venit la New York! Avem un oaspete special la bord. Vă rog să rămâneți pe loc în timp ce merg să îl salut.”
Karen s-a îndreptat și a zâmbit satisfăcută, convinsă că anunțul era despre ea. Căpitanul a ieșit din cockpit și a înaintat calm pe culoar, rugând-o politicos:
— „Îmi permiteți să trec, doamnă? Îmi salut oaspetele.”
A condus-o pas cu pas înapoi, până la rândul ei, apoi s-a oprit, a verificat numerele și a anunțat răspicat:
— „Aici este! Doamnelor și domnilor, invitatul nostru special ocupă locul 42C. Putem să o aplaudăm?”
Pentru o clipă, tăcere. Apoi aplauzele au izbucnit, însoțite de râsete eliberatoare. Karen s-a înroșit, a rămas mută și s-a lipit de scaunul ei, în vreme ce căpitanul s-a înclinat discret și s-a întors în cabină. James s-a lăsat în spătar pentru prima oară cu un zâmbet sincer: lecția de politețe tocmai fusese predată public, elegant și memorabil.
La debarcare, pasagerii și-au luat bagajele în liniște. Femeia de la fereastră i-a șoptit lui James:
— „Sper să nu ne mai întâlnim niciodată cu ea.”
— „Să sperăm,” a răspuns el, bucuros că cele opt ore de chin s-au încheiat cu o dreptate… la scenă deschisă.
