Grigore Madalina
Satul din Argeș s-a cufundat în tăcere și lacrimi. În curtea capelei, oameni simpli, rude și prieteni s-au adunat să-i aducă un ultim omagiu femeii de 34 de ani, mamă a doi copii, ucisă pe trecerea de pietoni, la doar câteva zile după ce se mutase cu familia în București pentru un viitor mai bun.
Satul natal, în doliu: lacrimi, tăcere și durere mută
La Curtea de Argeș, toată lumea plânge. Lângă sicriul alb, sprijinit de peretele casei părintești, stă un adolescent de 14 ani, fiul cel mare al femeii. Ține o batistă albă și nu spune nimic. Are ochii roșii, privirea pierdută și chipul copleșit de durerea pe care nici un copil nu ar trebui s-o cunoască.
„Nu înțelege de ce mama lui nu se mai întoarce acasă. O sunase chiar cu câteva clipe înainte de accident. O ruga să vină să-l ia de la școală”, povestesc rudele, cu vocea tremurândă.
În jur, oamenii tac. Se aud doar suspine și zgomotul pașilor grei. O durere adâncă, care a coborât peste sat ca o ceață.
Femeia de 34 de ani traversa strada cu fiica în cărucior
Tragedia a avut loc luni, în cartierul Berceni din Capitală. Femeia traversa pe trecerea de pietoni împingând căruciorul în care se afla fetița ei de aproape doi ani. Un tânăr de 20 de ani, care conducea cu viteză, a lovit-o în plin.
Impactul a fost devastator. Mama a murit pe loc, iar fetița, proiectată câțiva metri, a fost transportată la spital. Medicii au confirmat că micuța este acum în afara oricărui pericol.
Pentru familie, însă, rana rămâne deschisă. Tatăl femeii, copleșit de durere, abia a putut rosti câteva cuvinte:
„Se grăbea să ajungă la școală să-l ia pe băiat. El o sunase…”, a spus, cu glas stins, privind spre sicriu.
Familia se mutase în București în urmă cu doar o lună, din dorința de a oferi copiilor o viață mai bună. Femeia spera ca băiatul de 14 ani să fie înscris la o școală bună, să aibă o șansă mai mare la viitor.
Dar destinul a avut alte planuri. În locul unui nou început, familia s-a întors acasă pentru o despărțire care sfâșie inimile tuturor.
La Curtea de Argeș, durerea e de nedescris. În jurul sicriului, coroanele de flori formează un zid tăcut de iubire și regret. Un steag verde brodat cu auriu flutură în vântul rece de toamnă.
Băiatul, sprijinit de rude, stă aproape de sicriu. Nu plânge zgomotos, dar lacrimile îi curg tăcute pe obraji. Ține în mână o batistă albă — simbolul curățeniei și al despărțirii.
