Mirela Loșniță
Fiul care nu și-a vizitat mama ani de zile se întoarce și găsește casa ei distrusă. Adam nu și-a vizitat mama de ani de zile, neglijând-o complet după ce și-a început propria viață. Într-o zi, a fost nevoit să recupereze niște documente din casa ei, însă ceea ce a găsit l-a șocat: locuința era distrusă și abandonată.
Diana Evans și-a crescut singură fiul, Adam. Viața nu a fost ușoară pentru ea, însă a muncit din greu pentru a-i oferi tot ce avea nevoie. A făcut sacrificii pentru a-i asigura mâncare, haine și, mai ales, o educație bună. Când Adam a absolvit liceul, a decis să meargă la o universitate situată la mii de kilometri depărtare, în New York.
Fiul care nu și-a vizitat mama ani de zile se întoarce și găsește casa ei distrusă
Deși Diana a fost tristă la plecarea lui, era și mândră că reușise să-i ofere această oportunitate. Adam pleca spre un viitor promițător, iar ea rămânea singură în California. În primii ani, cei doi păstrau legătura des, Adam o suna de fiecare dată când avea timp.
Anii au trecut, iar vizitele și apelurile telefonice s-au rărit. Adam devenea tot mai ocupat cu studiile și viața de student. Pentru Diana, aceste momente de comunicare erau totul. Însă, pe măsură ce Adam se integra în ritmul alert al orașului mare, timpul și distanța începeau să-și spună cuvântul.
Când se apropia ziua absolvirii, Adam și-a sunat mama după mult timp. „Mamă, am absolvirea în două săptămâni! Poți veni?”
Inima Dianei s-a umplut de bucurie și mândrie. Și-a promis că nu va rata acest moment. A închis telefonul și imediat a început să caute bilete de avion spre New York. Însă, când a văzut prețurile, a realizat că nu își permitea călătoria și un cadou de absolvire pentru fiul ei.
Fără să stea pe gânduri, a început să lucreze mai mult. S-a angajat ca bonă, petrecând ore lungi îngrijind copiii altora, doar pentru a putea strânge bani. După săptămâni întregi de muncă, a reușit să cumpere un bilet de avion și un cadou special: un ceas elegant.
„Vă rog să-l împachetați frumos”, i-a spus vânzătoarei. „Este pentru fiul meu, care absolvă o universitate de prestigiu din New York!”
Câteva zile mai târziu, Diana a aterizat în New York. Adam a întâmpinat-o la aeroport și au mers împreună spre campus. În timpul ceremoniei, Diana a izbucnit în lacrimi de fericire când și-a văzut fiul primind diploma.
„Sunt atât de mândră de tine!” i-a spus după festivitate.
Seara, au cinat la un restaurant elegant. Diana era îngrijorată de costul mesei, dar Adam a liniștit-o: „Mamă, am avut un job part-time. Cina e din partea mea. Tu ai făcut atât de multe pentru mine.”
Diana i-a oferit cadoul. Adam a deschis cutia și a văzut ceasul.
„Este superb, mamă! Îl voi purta zilnic la muncă și mă voi gândi mereu la tine.”
Au petrecut seara explorând orașul, făcând fotografii și discutând ore întregi. Însă, după câteva zile, Diana a trebuit să se întoarcă acasă. „Vei veni curând în vizită?” l-a întrebat.
„Voi încerca, mamă. Am multe interviuri de angajare, dar promit să te sun des.”
Din păcate, această promisiune nu a durat mult.
Anii de tăcere și un telefon uitat
La început, Adam o suna frecvent. Apoi, apelurile s-au rărit. Era prins în cariera sa de pe Wall Street și în relația cu o iubită model. Viața lui era agitată, iar timpul pentru mama sa devenise aproape inexistent.
Diana, pe de altă parte, simțea greutatea singurătății. În ultimul lor apel, i-a spus lui Adam: „Am slăbit mult și nu am poftă de mâncare…”
„Mamă, trebuie să ieși mai des. Vorbește cu vecinii, plimbă-te prin parc.”
Însă Adam nu realiza cât de singură și fragilă devenise mama sa. Anii au trecut, iar comunicarea dintre ei aproape că a dispărut.
Într-o zi, Adam a decis să-și deschidă propria firmă în New York. Avea nevoie de niște documente importante din California. Nu voia să o deranjeze pe mama sa, așa că s-a decis să meargă personal după ele. Nu a anunțat-o, plănuind să-i facă o surpriză.
Când a ajuns în fața casei în care copilărise, a înghețat. Locuința era o ruină. Pereții erau crăpați, ferestrele sparte, iar gardul prăbușit. Curtea era năpădită de buruieni, iar înăuntru, doar mobilier vechi, acoperit de praf și pânze de păianjen.
Panica l-a cuprins. A încercat să o sune pe mama sa, dar telefonul suna ocupat. A fugit spre casa vecinului lor, domnul Green.
„Domnule Green, unde este mama? Ce s-a întâmplat cu casa?”
Vecinul a oftat. „Adam, nu știi? Acum câteva luni, un uragan a lovit orașul. Casa a fost grav avariată. Mama ta nu avea bani pentru reparații și nu a vrut să te împovăreze. S-a mutat la un azil de bătrâni.”
Adam s-a prăbușit pe scări. Simțea un val de vinovăție copleșindu-l.
A plecat imediat spre azil
Când a intrat, a văzut-o pe Diana într-un scaun cu rotile, fragilă și îmbătrânită.
„Mamă…” vocea i s-a frânt. Lacrimile îi curgeau pe față.
„Adam?” Diana a ridicat privirea, surprinsă.
S-a aruncat în genunchi lângă ea. „Mamă, îmi pare atât de rău! Te-am neglijat… Nu am fost alături de tine când aveai cea mai mare nevoie de mine.”
Diana și-a pus mâna pe capul lui. „Fiule, ridică-te. Nu trebuie să plângi…”
Dar Adam nu se putea opri. Vinovăția îl sfâșia. „Nu vei mai fi niciodată singură. Voi avea grijă de tine.”
De această dată, Adam și-a ținut promisiunea. A renovat complet casa copilăriei sale și a adus-o pe Diana înapoi acasă. A decis să își mute afacerea în California și chiar și-a convins iubita să se mute cu ei.
Cei trei au început o nouă viață împreună. Adam muncea zi de zi, dar de fiecare dată când se întorcea acasă, își îmbrățișa mama. Diana, la rândul ei, era fericită că avea din nou o familie. Gătea pentru Adam și iubita lui, le pregătea ceai în serile reci și, cel mai important, nu mai era singură.
Anii au trecut, dar de data aceasta, Adam nu și-a mai uitat mama. În fiecare zi, se bucura de timpul petrecut alături de ea, realizând că nu există nimic mai prețios decât familia.
