Laciu Andreea
Era o zi obișnuită de vineri, iar eu stăteam la birou, privind cu plictiseală pe fereastră. Rutina zilnică mă apăsa tot mai mult, iar gândul la vacanța care urma părea singura rază de lumină. Totuși, ceva în mine tânjea după mai mult — după o schimbare reală, neașteptată.
În acea după-amiază, în drum spre casă, am primit un mesaj de la un vechi prieten care locuia într-o țară străină. „Vino să mă vizitezi, acum! Avem atâtea să ne povestim!” A fost ca un impuls brusc, o chemare care m-a făcut să iau o decizie nebunească.
Fără să mă gândesc prea mult, am căutat bilete de avion și am rezervat unul pentru următoarea zi. Nu am spus nimănui, nici măcar familiei. Era o fugă spontană, o evadare din cotidian.
A doua zi, cu un rucsac mic și o inimă plină de emoții, am pornit spre aeroport. În avion, am simțit un amestec de teamă și entuziasm, iar pe măsură ce pășeam pe pământ străin, toate grijile mele păreau să se risipească.
Orașul în care am ajuns era un loc vibrant, plin de culori, mirosuri și oameni care vorbeau o limbă pe care o auzeam pentru prima dată. Totul era nou, dar în același timp fascinant.
Prietenul meu m-a primit cu brațele deschise și în următoarele zile mi-a arătat colțuri ascunse ale orașului: piețe pline de viață, cafenele intime, străduțe pline de artă și muzică. Am cunoscut oameni care, în ciuda diferențelor culturale, m-au făcut să mă simt ca acasă.
Fiecare zi aducea o nouă aventură: am încercat mâncăruri exotice, am învățat câteva cuvinte din limba locală, am participat la festivaluri și am descoperit frumusețea de a trăi în prezent, fără planuri rigide.
Dar adevărata provocare a venit când, în una dintre zile, am fost invitată să merg într-o excursie spontană într-un sat de munte, departe de agitația orașului. Fără să stau pe gânduri, am acceptat.
Acolo, am descoperit o comunitate caldă și primitoare, oameni simpli, dar cu inimi mari. Am petrecut zile pline de povești, cântece și învățături despre viață, bucurie și conexiune.
Acea experiență mi-a arătat cât de important este să te lași purtat de val, să accepți imprevizibilul și să găsești frumusețea în lucrurile neașteptate.
Când m-am întors acasă, nu mai eram aceeași persoană. Impulsul de a pleca fără să mă gândesc la consecințe m-a adus mai aproape de mine însămi, de curajul de a trăi cu adevărat.
Acea decizie impulsivă nu a fost doar o escapadă, ci începutul unei noi etape, plină de curaj, libertate și descoperire.
Sursă foto: Pixabay
