Nicolescu Daniela
În fiecare an, la 9 octombrie, Biserica Ortodoxă îi cinstește pe Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu, pe Cuvioșii Andronic și Atanasia, dar și pe drepții Avraam și Lot. Această zi este una de mare însemnătate, aducând în fața credincioșilor pilde de credință, jertfă și curăție sufletească.
Sfântul Iacov, fiul lui Alfeu, a fost unul dintre cei Doisprezece Apostoli aleși de Mântuitorul Hristos. Frate al Sfântului Matei Evanghelistul, Iacov a lăsat totul pentru a propovădui Evanghelia. Plin de râvnă dumnezeiască, a stricat templele idolilor, a vindecat bolnavi și a izgonit duhurile necurate, aducând la credință mulțimi de oameni. Pentru viața sa plină de curaj și devotament, popoarele păgâne l-au numit „sămânța lui Dumnezeu”.
După ani de misiune și suferință, a fost prins de prigonitori și răstignit pe cruce, asemenea Mântuitorului pe Care L-a iubit până la moarte. Prin jertfa sa, Sfântul Iacov a devenit un simbol al credinței statornice și al dragostei fără margini față de Hristos.
Cuvioșii Andronic și Atanasia – model de iubire și sfințenie conjugală
Andronic și soția sa, Atanasia, au trăit în Antiohia cea Mare, fiind oameni de neam bun, bogați și plini de credință. El era argintar, dar își folosea câștigurile pentru a face bine: o parte o dădea săracilor, alta bisericilor, iar restul îl păstra pentru casa lor. Dumnezeu le-a dăruit doi copii, dar amândoi au murit tineri, încercându-le credința.
Andronic a primit încercarea cu pace, rostind cuvintele lui Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat”. Atanasia însă s-a cufundat în durere până când i s-a arătat Sfântul Mucenic Iulian, care a mângâiat-o și i-a spus că fiii lor se bucură de darurile cerești. Mângâiată, a cerut soțului să meargă la mănăstire.
Cei doi au împărțit averea săracilor și au pornit pe calea slujirii lui Dumnezeu. Atanasia a intrat într-o mănăstire de femei, iar Andronic s-a călugărit sub povățuirea Avvei Daniil. După ani de nevoință, s-au reîntâlnit în chip minunat – Atanasia trăia în pustie deghizată în monah, sub numele de „Atanasie”, și nimeni, nici măcar soțul ei, nu o recunoscuse. Au viețuit împreună în tăcere și rugăciune doisprezece ani, fără ca Andronic să știe cine îi era tovarășul.
La sfârșitul vieții, „fratele Atanasie” s-a mutat la Domnul, iar abia atunci s-a aflat că era Atanasia. Curând după ea, a murit și Andronic, fiind înmormântat alături de soția sa. Viața lor rămâne un exemplu de credință, curăție și iubire jertfelnică.
Drepții Avraam și Lot – ascultarea și încercarea credinței
Tot la 9 octombrie, Biserica îi pomenește pe Avraam, părintele credinței, și pe nepotul său Lot. Avraam, născut în Urul Caldeii, a ascultat chemarea lui Dumnezeu și a plecat spre ținutul Canaan, fără să se uite înapoi. Prin credința sa, a primit făgăduința unei seminții numeroase și a binecuvântării tuturor neamurilor.
Dumnezeu i-a dăruit, la bătrânețe, un fiu – pe Isaac – ca semn al legământului veșnic. Lot, nepotul său, a ales să trăiască în Sodoma, dar a fost scos de îngeri înainte ca cetatea să fie distrusă de focul ceresc. Soția sa, neascultând porunca Domnului și privind înapoi, s-a prefăcut în stâlp de sare, ca pildă pentru cei care se întorc către lume.
Avraam și Lot sunt cinstiți și în Duminica Sfinților Strămoși, ca părinți ai credinței și pilde de ascultare deplină față de voia lui Dumnezeu.
Sfânta Muceniță Poplia a trăit în vremea împăratului Iulian Apostatul. Fiind văduvă și plină de credință, a avut curajul să cânte psalmi în fața împăratului, mustrându-l pentru idolatrie. A fost bătută, dar nu și-a lepădat credința, trecând la Domnul cu pace.
Cuviosul Petru, numit mai înainte Leon, a fost ostaș în slujba împăratului Teofil. Lăsând viața lumească, s-a călugărit și a dus o viață de nevoință aspră în mai multe locuri sfinte. A sfârșit cu pace la mănăstirea Sfântului Foca, fiind cinstit pentru smerenia și curăția sa.
