Greșeli frecvente de limbă română. Care sunt formele corecte pe care trebuie să le folosim

Limba română este una dintre cele mai bogate și mai nuanțate limbi europene. Totuși, chiar și vorbitorii nativi cad adesea în capcana unor greșeli frecvente, transmise din generație în generație sau perpetuate prin uzul cotidian. De la expresii incorecte folosite în conversații de zi cu zi, până la forme gramaticale deformate în mass-media, toate contribuie la răspândirea unor erori care, în timp, riscă să devină norme „paralele”.

Citește și

Adriana Bahmuțeanu și-a ales ținuța pentru cununia civilă. De ce va purta o culoare neobișnuită...

Specialiștii în lingvistică atrag atenția că există diferențe clare între ceea ce este corect conform normelor Academiei Române și ceea ce se folosește, prin obișnuință, în vorbirea curentă. Imaginea de mai sus sintetizează câteva dintre cele mai răspândite greșeli, dar și variantele lor corecte.

Diferența dintre „decât” și „doar”

Una dintre cele mai des întâlnite erori este folosirea lui „decât” în loc de „doar”. Mulți români spun „Decât el a venit”, când, de fapt, forma corectă este „Doar el a venit”. Termenul „decât” se utilizează exclusiv în construcții negative, precum „Nu am decât o carte”. În restul situațiilor, varianta potrivită este „doar”.

Această confuzie s-a propagat rapid mai ales în vorbirea colocvială, dar și în unele texte scrise. Folosirea greșită a lui „decât” a devenit atât de răspândită încât mulți o percep drept normală, însă ea contrazice normele gramaticale stabilite de Academia Română.

„Voiam să vin” și nu „vroiam să vin”

Un alt exemplu relevant este expresia „Vroiam să vin”. Deși extrem de des întâlnită, aceasta este incorectă. Forma acceptată de normele gramaticale este „Voiam să vin”. Confuzia apare din suprapunerea a două verbe: „a vrea” și „a voi”. Mulți vorbitori au combinat inconștient cele două forme, iar rezultatul – „vroiam” – a intrat în uz.

Totuși, în dicționarele oficiale, această formă nu este validată. Cea corectă rămâne „voiam”. Chiar dacă în limbajul colocvial „vroiam” a căpătat o anumită toleranță, textele oficiale și exprimarea academică trebuie să folosească forma „voiam”.

„Monezi” versus „monede”

În limbajul cotidian se aud frecvent expresii precum „Am câteva monezi în buzunar”. Deși sună familiar, forma „monezi” este incorectă. Pluralul corect al substantivului „monedă” este „monede”.

Confuzia vine probabil din analogia cu alte substantive feminine care au pluralul în „-ezi” sau „-e”, dar în cazul acesta norma este clară: se spune „monede”. În plus, în textele de specialitate din economie și finanțe, singura formă acceptată este cea corectă, ceea ce arată că regula este strict aplicată.

„Mi-ar plăcea” și nu „mi-ar place”

O altă greșeală comună este folosirea expresiei „mi-ar place”. Deși des întâlnită în vorbirea de zi cu zi, această formă este greșită. Construcția corectă este „mi-ar plăcea”.

Această eroare apare pentru că verbul „a plăcea” are forme flexionare mai puțin uzuale, ceea ce creează confuzii. De exemplu, „îmi place” este corect, dar atunci când trecem la condițional-optativ trebuie să spunem „mi-ar plăcea”.

„Vreun” și nu „vre-un”

Scrierea cu cratimă – „vre-un” – este complet greșită. Forma corectă este „vreun”. Cratima este inutilă și contravine regulilor de ortografie. Această greșeală apare mai ales în textele scrise pe internet, unde mulți oameni folosesc cratima în exces pentru a despărți silabe sau pentru a „simplifica” scrierea.

Academia Română atrage atenția că „vreun” este un cuvânt de sine stătător și trebuie scris într-un singur cuvânt, fără nicio cratimă.

„Eclere” și nu „ecleruri”

În gastronomie, o altă confuzie des întâlnită este pluralul pentru „ecler”. De multe ori, oamenii folosesc forma „ecleruri”. De fapt, corect este „eclere”.

Forma greșită s-a răspândit probabil prin analogie cu alte cuvinte de patiserie care își formează pluralul în „-uri” („cornuri”, „cozonacuri”), însă regula nu se aplică și aici. „Ecler” provine din limba franceză, unde pluralul este „éclairs”. În română, pluralul adaptat este „eclere”.

„Hoteluri” și nu „hotele”

În vorbirea populară, mai ales în anumite zone, se întâlnește pluralul „hotele”. Totuși, forma corectă este „hoteluri”. Aceasta respectă regulile generale pentru substantivele neutre terminate în „-l”.

Chiar dacă „hotele” pare o formă firească, fiind folosită frecvent în trecut, astăzi ea este considerată incorectă și nu apare în dicționare.

„Rucsacuri” și nu „rucsaci”

Un alt exemplu clasic de confuzie este pluralul substantivului „rucsac”. Mulți români spun „rucsaci”, însă varianta corectă este „rucsacuri”.

Această eroare s-a perpetuat din cauza asemănării cu alte cuvinte terminate în „-c”, unde pluralul se formează fără „-uri”. Totuși, în cazul „rucsacului”, regula nu se aplică, iar forma standard acceptată de DEX este „rucsacuri”.

„Optim” și nu „foarte optim”

Expresia „foarte optim” este o contradicție în termeni. „Optim” înseamnă deja „foarte bun”, „cel mai favorabil”. Prin urmare, adăugarea adverbului „foarte” este greșită și inutilă.

Această eroare apare frecvent în limbajul jurnalistic sau politic, unde vorbitorii încearcă să întărească ideea. Însă, din punct de vedere lingvistic, „optim” este un termen absolut, care nu are grade de comparație.

„Eu iubi(i)” și nu „eu iubi”

La perfect simplu, forma corectă a verbului „a iubi” este „eu iubiri” sau „eu iubi(i)”, în funcție de regionalism. Totuși, forma „eu iubi” fără desinență este greșită. Perfectul simplu, folosit mai ales în Oltenia și în zona literară clasică, are reguli clare de conjugare care nu trebuie ignorate.

Această confuzie apare deoarece timpul perfect simplu nu mai este folosit pe scară largă în România, fiind înlocuit de perfect compus. Astfel, mulți vorbitori nu sunt familiarizați cu formele corecte.

De ce apar aceste greșeli

Lingviștii explică faptul că majoritatea acestor greșeli apar din:

• suprapunerea unor verbe sau substantive asemănătoare („vroiam” din „a vrea” + „a voi”);

• influența limbii vorbite, unde regulile sunt adesea simplificate;

• lipsa de expunere la formele corecte în texte scrise;

• analogii greșite cu alte cuvinte.

Internetul și rețelele sociale au accentuat aceste confuzii, pentru că oamenii scriu mai repede și mai neglijent, iar greșelile devin virale.

Importanța folosirii corecte a limbii române

Respectarea normelor lingvistice nu este doar o chestiune de „rigiditate academică”. O limbă corectă înseamnă claritate în comunicare, profesionalism în exprimare și respect pentru patrimoniul cultural. În plus, în mediul educațional și profesional, greșelile de limbă pot afecta imaginea unei persoane.

Academia Română recomandă ca fiecare vorbitor să consulte periodic dicționarele și îndreptarele de ortografie, pentru a evita capcanele limbii.