Mirela Loșniță
Miron Bondarenko avea bani suficienți încât să creadă că aproape orice problemă poate fi rezolvată dacă prețul oferit este suficient de mare. Ani întregi încercase să aibă un moștenitor, trecuse prin tratamente și clinici, iar obsesia pentru un fiu îi afectase inclusiv prima căsnicie.
Când a cunoscut-o pe Natalia, o femeie care avea nevoie disperată de bani pentru operația mamei sale, i-a făcut o propunere pe care ea cu greu o putea refuza.
— Îmi naști un băiat și te umplu de aur!
Natalia a acceptat să poarte sarcina rezultată prin procedura de reproducere asistată. Contractul era clar, banii urmau să-i salveze mama, iar Miron era convins că, după câteva luni, va primi exact ceea ce își dorise.
Numai că viața nu respectă întotdeauna contractele.
„Domnule Bondarenko… sunt trei”
În ziua nașterii, medicul a ieșit și i-a dat vestea:
— Sunt trei copii. Două fete și un băiat.
Miron a rămas fără cuvinte.
Natalia pierduse mult sânge, dar fusese stabilizată, iar cei trei nou-născuți erau monitorizați. În spatele geamului secției de neonatologie, Miron i-a văzut pentru prima dată.
Prima lui reacție a fost însă rece.
— Ce se întâmplă cu fetele?
— În fața dumneavoastră sunt trei copii, nu trei clauze contractuale, i-a răspuns medicul.
Verificările au confirmat ulterior că nu existase nicio eroare de laborator. Cei trei copii proveneau din procedura convenită.
O fetiță i-a schimbat perspectiva
Într-o seară, Miron a intrat singur la copii. Una dintre fetițe plângea, iar o asistentă l-a întrebat dacă vrea să o țină.
— Nu știu cum.
— Nimeni nu se naște știind.
Când copilul s-a liniștit în brațele lui, ceva s-a schimbat. Pentru prima dată, Miron nu mai vedea „una dintre fete”, ci propriul copil. Două săptămâni mai târziu, Natalia l-a găsit cu băiatul adormit pe piept și trei carnețele în care încerca să aleagă nume.
— Pentru toți trei? l-a întrebat.
— Pentru cine altcineva?
Miron a renunțat și la ideea de a folosi contractul pentru a o obliga pe Natalia să dispară complet, recunoscând că profitase de disperarea ei provocată de boala mamei. Natalia și-a primit banii, și-a cumpărat un apartament modest și și-a reluat studiile.
Trei ani mai târziu
Copiii au primit numele Matei, Sofia și Maria. Miron a învățat treptat să fie tată, iar Natalia a rămas prezentă în viața lor, în limite stabilite de comun acord.
La aniversarea de trei ani, Sofia i-a arătat Nataliei un desen cu cinci persoane.
— Eu, Maria, Matei, tata… și Natalia.
Mai târziu, Miron a întrebat-o dacă își amintește prima lui promisiune.
— „Îmi naști un băiat și te umplu de aur.”
— Eram un idiot, a recunoscut el.
Natalia a zâmbit.
— Erai un om care credea că orice lucru are un preț.
Miron își dorise să cumpere un viitor perfect: un fiu, un moștenitor și o femeie care urma să dispară după îndeplinirea contractului. În schimb, primise trei copii și descoperise că partea cea mai importantă din viața lui era singura pe care banii nu o puteau cumpăra.
