Mirela Loșniță
Legea salarizării conține o discriminare majoră față de funcționarii publici cu handicap, a decis joi Curtea Constituțională a României. CCR a admis o excepție de neconstituționalitate referitoare la Legea-cadru nr. 153/2017. Hotărârea este definitivă și general obligatorie, potrivit comunicatului instituției.
Decizia vizează angajații din administrația publică locală cu dizabilități grave sau accentuate. Funcționarii publici și personalul contractual din primării, consilii județene și instituții subordonate erau afectați direct. De acum, situația lor se schimbă radical.
Legea salarizării este una dintre cele mai disputate reglementări din sectorul public. Ea a generat numeroase controverse între angajați și autorități. Decizia de joi adaugă un nou capitol acestei istorii legislative.
Ce prevedea legea și unde apărea problema discriminatorie
Legea-cadru nr. 153/2017 impunea o plafonare strictă a veniturilor salariale din administrația locală. Niciun angajat din primării sau consilii județene nu putea câștiga mai mult decât viceprimarul sau vicepreședintele consiliului județean. Această regulă părea rezonabilă la prima vedere, dar ascundea o capcană legală serioasă.
Problema apărea în momentul în care angajații cu handicap atingeau pragul maxim salarial. Aceștia nu mai puteau beneficia de sporul de handicap prevăzut de lege. Restul colegilor lor, cu venituri mai mici, încasau fără nicio problemă același spor.
Practic, plafonarea salarială transforma un drept social garantat într-un privilegiu rezervat celor cu venituri mai mici. Cu cât un angajat cu handicap era mai bine plătit, cu atât mai mult pierdea. Era o situație paradoxală, contrară spiritului legii.
Articolul 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 garantează expres sporul pentru persoanele cu handicap. Articolul 11 alin. (4) din aceeași lege anula practic acest drept pentru o categorie de beneficiari. Cele două prevederi se contraziceau, generând o discriminare clară.
Cine era discriminat și cum se manifesta inegalitatea
Discriminarea lovea funcționarii publici și personalul contractual cu dizabilități grave sau accentuate. Aceștia lucrau în aparatul propriu al consiliilor județene, primăriilor și consiliilor locale. Instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea lor erau și ele incluse.
Un funcționar cu handicap care primea un salariu peste nivelul indemnizației viceprimarului nu mai putea încasa sporul prevăzut de lege. Colega sa, cu același grad de handicap dar cu un salariu mai mic, îl primea. Aceeași lege, aceeași categorie de persoane, tratament complet diferit.
Această situație a ajuns în instanță, iar judecătorii au sesizat CCR. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată tocmai pentru a clarifica această contradicție legislativă. Curtea Constituțională a dat dreptate celor discriminați.
Ce a decis CCR joi și de ce contează această hotărâre
Judecătorii constituționali au admis joi excepția de neconstituționalitate cu majoritate de voturi. Ei au constatat că articolul 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 este neconstituțional. Problema vizează situația în care plafonarea salarială afectează și sporul pentru handicap.
CCR a invocat articolul 16 alin. (1) din Constituție, cel care garantează egalitatea în drepturi. Judecătorii au reținut că diferența de tratament nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Prin urmare, ea constituie o discriminare pe criteriul nivelului veniturilor salariale.
Hotărârea Curții este definitivă și general obligatorie. Ea produce efecte imediat, fără ca Parlamentul să fie nevoit să modifice în prealabil legea. Totuși, legiuitorul va trebui să pună în acord textul legal cu decizia CCR.
Importanța acestei decizii depășește cazurile individuale. Ea stabilește un principiu clar: drepturile sociale garantate prin lege nu pot fi anulate prin mecanisme indirecte. Plafonarea salarială nu poate funcționa ca instrument de excludere de la beneficii legale.
Ce spun judecătorii constituționali: textul oficial al deciziei
Comunicatul oficial al CCR detaliază raționamentul care a stat la baza deciziei. Curtea a constatat că cele două articole — 11 alin. (4) și 22 — din Legea-cadru nr. 153/2017 contravin articolului constituțional privind egalitatea în drepturi. Discriminarea se produce pe criteriul nivelului veniturilor salariale, plafonat la indemnizația viceprimarului.
Judecătorii constituționali au reținut că această diferențiere nu are o bază obiectivă și rezonabilă. Instituirea unui prag maxim anula practic un drept social garantat. Și asta fără nicio justificare validă din punct de vedere juridic.
CCR a precizat că remediul constituțional specific constă în acordarea integrală a sporului de handicap. Măsura se aplică indiferent dacă venitul total depășește sau nu indemnizația funcției de viceprimar. Sporul nu poate fi refuzat pe criterii de plafon salarial, conform hotărârii.
Decizia a fost luată cu majoritate de voturi, potrivit comunicatului instituției. Aceasta indică faptul că nu a existat un consens total în rândul judecătorilor. Totuși, hotărârea rămâne definitivă și obligatorie, indiferent de această nuanță procedurală.
