Cristina Cohuț
Surse politice de încredere au confirmat că Nicușor Dan, actualul primar general al Capitalei, intenționează să își anunțe candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2025. Anunțul oficial urmează să fie făcut luni sau marți, marcând o decizie importantă în cariera politică a edilului bucureștean.
Candidatura lui Nicușor Dan la cea mai înaltă funcție în stat ar putea fi susținută de partidele din coaliția de guvernare actuală – USR, PNL, PSD și UDMR – deși detaliile exacte ale acestui sprijin politic nu au fost încă confirmate.
În ciuda alianței neobișnuite dintre aceste formațiuni politice, intenția de a susține un candidat comun arată o posibilă strategie pentru consolidarea stabilității politice în perspectiva alegerilor din 2025.
Condiții pentru candidatură
Pentru a putea intra în cursa electorală, Nicușor Dan va trebui să strângă 200.000 de semnături, conform legislației în vigoare. Acest proces, deși dificil, este considerat realizabil având în vedere notorietatea sa publică și sprijinul partidelor mari.
Un aspect interesant este că, în cazul unei candidaturi, legea nu îl obligă să demisioneze din funcția de primar general al Capitalei. Totuși, dacă va câștiga alegerile și va deveni președinte al României, Nicușor Dan va trebui să renunțe la mandatul de edil al Bucureștiului pentru a-și asuma noile responsabilități la Palatul Cotroceni.
Această situație ar putea genera o competiție nouă pentru fotoliul de primar al Capitalei, într-un context electoral care se anunță deja complicat.
Traian Băsescu și drumul de la PMB la Cotroceni
Decizia lui Nicușor Dan de a candida la președinție din poziția de primar general al Capitalei are un precedent important în politica românească.
În 2004, Traian Băsescu, pe atunci primar al Bucureștiului, a intrat în cursa prezidențială și a reușit să obțină primul mandat de președinte. Susținut de Alianța Dreptate și Adevăr (DA), formată din PNL și PD, Băsescu a câștigat alegerile în fața contracandidatului său, Adrian Năstase, premier PSD în acel moment.
Victoria lui Băsescu a fost marcată de un context electoral tensionat, inclusiv de o decizie istorică a Curții Constituționale a României (CCR). La acea vreme, CCR a anulat rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale, organizate pe 24 noiembrie 2004, și a dispus reluarea procesului electoral.
În ciuda acestui obstacol, Traian Băsescu a obținut o victorie decisivă, reușind să-și asigure un loc important în istoria politică a României.
Provocările lui Nicușor Dan în cursa prezidențială
Dacă va candida, Nicușor Dan va avea de înfruntat o serie de provocări. În primul rând, va trebui să își consolideze poziția publică și să convingă electoratul că este pregătit să ocupe funcția de președinte al României.
Experiența sa ca primar al Capitalei, deși relevantă, a fost adesea marcată de critici privind gestionarea unor probleme importante, precum traficul, infrastructura și furnizarea energiei termice.
În al doilea rând, sprijinul din partea unei coaliții atât de diverse precum USR, PNL, PSD și UDMR ar putea fi atât un avantaj, cât și o sursă de controverse. Alegătorii ar putea percepe această alianță ca o încercare de a masca conflictele interne și lipsa de coerență politică dintre partide.
Totodată, Nicușor Dan va trebui să își contureze o platformă electorală solidă, care să includă viziuni clare privind politica externă, dezvoltarea economică și reformele necesare în domenii-cheie, precum educația, sănătatea și justiția.
Un pas curajos către Cotroceni
Candidatura lui Nicușor Dan la alegerile prezidențiale din 2025 reprezintă un moment definitoriu pentru cariera sa politică. Sprijinul potențial din partea coaliției de guvernare și experiența acumulată ca lider al Bucureștiului îi oferă o bază solidă, dar drumul spre Cotroceni va fi, fără îndoială, unul plin de provocări.
Rămâne de văzut dacă Nicușor Dan va reuși să repete succesul predecesorilor săi și să transforme această oportunitate într-o victorie istorică la alegerile prezidențiale din 2025. Indiferent de rezultat, intrarea sa în cursă va influența semnificativ peisajul politic al României în anii următori.
