Miruna
Brigitte Bardot, legenda cinematografiei franceze și simbol al unei epoci care a schimbat definitiv filmul european, a murit astăzi, iar dispariția ei readuce în atenție una dintre ultimele mărturisiri publice pe care le-a făcut despre viața sa, într-un interviu rar, acordat miercuri, 26 martie, postului BFM. Departe de luminile reflectoarelor de mulți ani și absentă aproape complet din aparițiile publice, Bardot vorbise atunci cu sinceritate despre sănătatea ei, despre singurătatea care o însoțea după pierderi personale dureroase și despre felul în care moartea câinelui ei și dispariția prietenului său apropiat, Alain Delon, îi schimbaseră radical rutina și viziunea asupra oamenilor. Interviul, preluat ulterior și de presa franceză, inclusiv Le Figaro, a arătat o Brigitte Bardot vulnerabilă, dar la fel de fermă în lupta ei pentru animale, pe care și-o asumase încă din 1973 și pe care spusese că o va continua până la capăt.
Durerea după Alain Delon: „Eram pe aceeași lungime de undă”
În interviul acordat BFM, Brigitte Bardot mărturisise că moartea lui Alain Delon o afectase profund și că nu exista niciun sentiment de ușurare atunci când pierzi un prieten adevărat. Spunea că era „foarte, foarte tristă” și că îi era dor de el în fiecare zi. Îl evocase cu afecțiune și îl descrisese ca pe un om cu care se simțise mereu conectată, afirmând că erau „pe aceeași lungime de undă”. Bardot amintea inclusiv faptul că se gândea la el „tot timpul”, într-o confesiune care a emoționat publicul francez, mai ales pentru că actrița se exprimase foarte rar în ultimii ani.
Povestea lor de prietenie începuse în 1961, pe platoul filmului „Les amours célèbres”, unde cei doi au jucat împreună. Bardot o interpretase pe Agnès Bernauer, iar Delon îl jucase pe ducele Albert al III-lea de Bavaria. De-a lungul deceniilor, relația lor a fost privită ca una aproape legendară, alimentând chiar zvonuri despre o posibilă idilă, zvonuri pe care ambii le-au negat constant. În schimb, au insistat mereu asupra faptului că prietenia lor era una unică, construită pe admirație reciprocă și pe valori comune, mai ales dragostea pentru animale. Bardot îl descrisese, după moartea lui, într-o scrisoare deschisă, drept un „monument suveran” și un „ambasador al eleganței, talentului și frumuseții”, semn că pierderea lui nu fusese doar una personală, ci și una simbolică pentru întreaga generație.
Moartea câinelui E.T. și singurătatea care i-a schimbat viața
Pe lângă durerea provocată de dispariția lui Alain Delon, Brigitte Bardot trecuse, în aceeași perioadă, și printr-o pierdere care o destabilizase profund: moartea câinelui ei, E.T., în aprilie. În acel interviu rar, actrița vorbea despre relația ei cu animalul, descriindu-l ca pe un companion esențial, care îi dădea un sentiment de siguranță și de sens. Spusese că moartea lui i-a lăsat un gol atât de mare încât nu mai reușea să conducă mașina, din cauza faptului că nu îl mai avea lângă ea.
Bardot își amintea că obișnuia să conducă mereu cu E.T. pe scaunul din dreapta și că, după ce a rămas singură, nu a mai putut suporta acel sentiment: „Am încetat să mai conduc pentru că eram singură în mașină. El era însoțitorul meu. Îl adoram”, povestise ea. Declarația a fost una dintre cele mai personale din ultimii ani și a arătat cât de mult își construise Brigitte Bardot viața în jurul animalelor, într-o legătură care o proteja și o definea.
În același interviu, actrița spusese că, după toate pierderile, ajunsese să pună „o cruce pe o mare parte a populației umane”, afirmând că oamenii o dezgustaseră și că îi era frică de ceea ce se întâmpla cu omenirea. Era, practic, un strigăt de dezamăgire și de retragere dintr-o lume pe care nu o mai recunoștea, în contrast cu fidelitatea și inocența pe care o găsise mereu în animale.
Viața ei devenise fundația: „Lucrez pentru animale în fiecare zi”
Deși vorbise despre singurătate și frică, Brigitte Bardot își descrisese și energia incredibilă cu care își continua munca, chiar la 90 de ani. Spunea că se simțea mai bine după suferința respiratorie pe care o avusese în 2023 și că avea un temperament care o făcea greu de doborât. Într-o formulare care a stârnit zâmbete, dar și admirație, spunea că era „norocoasă” pentru că avea „temperamentul unui zeu”.
Rutina ei zilnică era clară: în fiecare zi, între orele 13:00 și 18:00, lucra pentru fundația ei, răspundea la corespondență și se ocupa de „lucruri importante pentru animale”. Pentru Bardot, această activitate fusese, în ultimii zeci de ani, un substitut al lumii filmului și un scop de viață. Din 1973 își dedicase complet existența drepturilor animalelor, iar în interviu spusese că intenționa să continue lupta cât mai mult timp.
Una dintre cauzele pe care o susținea cu înverșunare era abolirea vânătorii cu câini, pe care o considera depășită și rușinoasă într-o societate modernă. Spunea că este „scandalos” faptul că oamenii continuă să ucidă animale „de plăcere”, mai ales când acestea nu au făcut nimic rău. Acea poziție, exprimată fără menajamente, era una definitorie pentru Brigitte Bardot: o vedetă care, după ce a cucerit lumea prin frumusețe și film, a ales să devină una dintre cele mai puternice voci pentru animale.
