Luminița Anghel a primit o veste minunată chiar de ziua ei! Vedeta a îngropat securea războiului, după șapte ani de acuzații dure.
Luminița Anghel a primit o veste minunată chiar de ziua ei! Totul s-a schimbat după 7 ani de scandal
Celebra interpretă de muzică ușoară, Luminița Anghel, a împlinit pe 7 octombrie frumoasa vârstă de 53 de ani, prilej cu care a fost felicitată de toți cei apropiați ei, dar și de fanii de pe rețelele de socializare. Una dintre urări le întrece pe toate! Chiar la ceas aniversar, a hotărât să dea uitării toate momentele neplăcute din trecut. Și-a călcat pe inimă și i-a transmis un mesaj emoționant.
Pentru nimeni nu mai este un secret faptul că Luminița Anghel nu a avut o relație bună cu fiul său adoptiv, David Pușcaș. De-a lungul anilor, au fost acuzații dure de-o parte și de alta. Însă, din fericire, momentele tensionate sunt de domeniul trecutului. De ziua de naștere a mamei sale, fiul ei adoptiv, David Pușcaș, i-a transmis, prin intermediul Impact, un mesaj foarte emoționant, dând de înțeles că cei doi s-au împăcat.
”Mami, te iubesc! Tot ce fac, fac prin tine si prin arta ta!”, a spus David.
După un război vechi, care a durat șapte ani, iată că David Pușcaș a făcut pace cu celebra lui mamă, solista Luminița Anghel. Cu acest prilej, adolescentul rebel a dezvăluit că relația lor s-a îmbunătățit:
”Acum suntem bine, ne-am împăcat, suntem așa cum ar trebui să fie o relație mamă-fiu!”, a adăugat David, potrivit playtech.ro.
Fiul Luminiței i-a dedicat o melodie
David Pușcaș a recâștigat inima mamei sale cu piesa ”Îmi pare rău”, o colaborare cu solista Sarah JSun și cu Shiva Media Studios. Versurile melodiei sunt de-a dreptul copleșitoare:
„Pentru tot ce-ai dus/ Pentru tot ce-am spus/ Îmi pare rău, acum îmi pare rău/ Știu că te-am rănit, /Doar eu am greșit/ Și-mi pare rău, acum îmi pare rău/, Mamă, tu ai fost îngerul meu/, M-ai luat din mâini străine/ Și m-ai făcut fiul tău/, Și îți jur, că, sub aripa ta,/ Am trăit cele mai bune clipe din viața mea/, Mi-ai dat multă lumină,/ Cu blândețe m-ai purtat/, Apoi, absurd din presă,/ Am aflat că-s adoptat/, Și-atunci, ușor din mine/ Demoni negri au strigat/, Îmi doream atât de tare să nu fie adevărat/ Am fost noi doi, atât…”