Miruna
Cozonacul rămâne, fără îndoială, desertul-simbol al Crăciunului românesc. Nicio masă de sărbătoare nu este completă fără mirosul de aluat dulce, unt și nucă care umple casa încă din zorii zilei. Deși există zeci de variante de rețete, una singură este considerată de gospodinele cu experiență drept secretul unui cozonac reușit de fiecare dată: cozonacul cu aluat opărit. Această tehnică veche, folosită de generații întregi, garantează un aluat extrem de fraged, pufos și elastic, care nu se usucă și rămâne moale zile la rând. În preajma Crăciunului, tot mai multe gospodine redescoperă metoda aluatului opărit, apreciată pentru siguranța rezultatelor. Chiar și cei mai neexperimentați în bucătărie pot obține un cozonac spectaculos dacă respectă pașii corect și au răbdare. Gustul final este bogat, echilibrat, iar textura este exact cea dorită: aerată, fină și plină de savoare.
De ce aluatul opărit este secretul cozonacului reușit
Aluatul opărit schimbă complet structura clasică a cozonacului. Prin turnarea laptelui fierbinte peste o parte din făină, glutenul este activat într-un mod care oferă elasticitate și frăgezime. Gospodinele desăvârșite spun că acest pas este esențial pentru un cozonac care nu se sfărâmă și nu se întărește după prima zi.
Un alt avantaj major este faptul că aluatul opărit absoarbe mult mai bine grăsimile, aromele și umplutura. Untul, ouăle și zahărul se încorporează uniform, iar rezultatul este un cozonac cu gust intens, fără zone uscate sau îndesate. În plus, riscul de eșec este mult mai mic, chiar și atunci când bucătăria nu este perfect încălzită sau timpul de dospire variază ușor.
Această tehnică este motivul pentru care cozonacii făcuți cu aluat opărit sunt considerați „cozonaci de sărbătoare adevărată”, pregătiți cu grijă și respect pentru tradiție.
Ingrediente pentru cozonac cu aluat opărit
Pentru doi cozonaci mari, pufoși și aromați, gospodinele recomandă ingrediente simple, dar de cea mai bună calitate. Făina trebuie să fie albă, bine uscată și cernută de două ori, laptele integral, iar ouăle proaspete, de preferat de casă.
Pentru aluat sunt necesare aproximativ un kilogram de făină, 500 ml de lapte integral, 6 gălbenușuri, 50 g drojdie proaspătă, 200 g zahăr, 200 g unt gras, 50 ml ulei, coaja rasă de lămâie și portocală, un plic de zahăr vanilat și un praf de sare.
Pentru umplutură, rețeta clasică presupune 400 g nucă măcinată, 3 linguri de cacao, 150 g zahăr, puțin lapte cald, rom sau esență de rom și, opțional, stafide sau rahat.
Aceste ingrediente, combinate corect, dau naștere unui cozonac bogat, consistent, dar în același timp delicat.
Mod de preparare pas cu pas
Prepararea începe cu opărirea unei părți din făină. Aproximativ 250 g de făină se pun într-un bol mare, peste care se toarnă laptele fierbinte, amestecând rapid până se obține o pastă groasă și omogenă. Acest amestec se lasă la răcit până devine călduț, nu fierbinte.
Separat, drojdia se dizolvă cu o lingură de zahăr și puțin lapte călduț, apoi se adaugă peste aluatul opărit. Se încorporează gălbenușurile frecate cu sare, restul de zahăr, aromele și, treptat, restul de făină. Frământarea este esențială și trebuie făcută cu răbdare, timp de cel puțin 25–30 de minute.
Untul topit și uleiul se adaugă treptat, în mai multe etape, până când aluatul devine elastic, lucios și nu se mai lipește de mâini. Aluatul se acoperă și se lasă la dospit într-un loc cald până își dublează volumul.
Între timp, se pregătește umplutura, amestecând nuca măcinată cu cacao, zahăr, lapte cald și aromele. După dospire, aluatul se împarte, se întinde, se adaugă umplutura și se rulează. Cozonacii se așază în tăvi tapetate și se mai lasă la crescut înainte de coacere.
Coacerea se face la temperatură moderată, aproximativ 170 de grade, timp de 45–50 de minute. După scoaterea din cuptor, cozonacii se acoperă cu un prosop curat și se lasă să se răcească lent.
