Mama mea spăla întotdeauna ouăle înainte să înceapă să gătească. Când i-am spus asta iubitei mele, s-a supărat foarte tare

Dimineața începuse liniștit, cu lumină caldă strecurându-se printre perdelele bucătăriei. În apartamentul mic de la etajul patru mirosea a cafea proaspăt făcută și a unt topit.

Citește și

În sfârșit! Valentin Sanfira a recunoscut dupa luni de tacere: "s-a interesat de mine"

Andrei stătea la masă, cu telefonul în mână, dar nu citea nimic. Se uita din când în când spre aragaz, unde iubita lui, Irina, se mișca energic prin bucătărie.

— Gata imediat! a spus ea veselă. Îți fac ouă ochiuri, cum îți plac.

Andrei a zâmbit. Îi plăcea dimineața asta. De când se mutaseră împreună, totul părea mai simplu. Chiar și zilele obișnuite aveau ceva special.

Irina a scos două ouă din frigider, le-a lovit ușor de marginea tigăii și le-a spart direct în tigaia încinsă.

Ssss.

Mama mea spăla întotdeauna ouăle înainte să înceapă să gătească

Albușul a început să se întindă, iar gălbenușurile au rămas rotunde, perfecte.

Andrei a privit scena cu atenție.

A clipit.

A mai clipit o dată.

Apoi a spus foarte serios:

— Stai puțin.

Irina s-a întors.

— Ce s-a întâmplat?

— Nu ai spălat ouăle.

Ea a rămas cu spatula în aer.

— Poftim?

— Ouăle, a repetat el. Nu le-ai spălat.

Când i-am spus asta iubitei mele, s-a supărat foarte tare

Irina s-a uitat la el câteva secunde, încercând să înțeleagă dacă glumește.

— Andrei… sunt ouă.

— Știu că sunt ouă, a spus el calm. Dar trebuie spălate.

Irina a ridicat o sprânceană.

— De ce?

— Pentru că așa se face.

— Cine a spus asta?

— Mama mea.

În bucătărie s-a făcut liniște.

Irina s-a întors încet spre tigaie, a verificat ouăle și a oprit focul.

Apoi s-a întors din nou spre el.

— Mama ta spală ouăle?

— Întotdeauna.

— Înainte să le spargă?

— Evident.

Irina și-a pus mâinile în șold.

— Andrei… ouăle nu se spală înainte de gătit.

— Ba da.

— Ba nu.

— Ba da!

— BA NU!

Au rămas câteva secunde privindu-se ca doi copii care se ceartă pe ultima felie de pizza.

În final, Irina a ridicat farfuria cu ouăle și a pus-o pe masă.

— Uite. Ouă nespălate. Periculoase. Probabil radioactive.

Andrei a privit farfuria cu o suspiciune reală.

— Glumești, dar nu e corect.

— Andrei… tu ai spălat vreodată ouăle?

— Nu.

— Atunci de unde știi?

— De la mama.

Irina a oftat dramatic.

— Exact.

Andrei și-a luat furculița, dar încă părea nesigur.

— Totuși… găina stă pe ele.

— Și?

— Și… găinile nu sunt cele mai curate animale.

Irina s-a așezat pe scaunul din fața lui.

— Știi ce mai stă pe ele?

— Ce?

— Coaja.

Andrei s-a uitat la ea confuz.

— Da…?

— Coaja e bariera.

— Dar…

— Andrei.

— Da?

— Tu mănânci coaja?

— Nu.

— Atunci problema e rezolvată.

El a rămas câteva secunde pe gânduri.

— Totuși…

Irina și-a dus mâinile la tâmple.

— Doamne.

— Eu doar spun că mama mea știe lucruri.

— Și mama mea știe lucruri, a spus ea.

— Cum ar fi?

— Cum să nu transforme micul dejun într-o dezbatere științifică.

Andrei a râs ușor.

— Bine, dar…

— Andrei.

— Da?

— Mănâncă ouăle.

El a tăiat cu furculița gălbenușul perfect și l-a întins pe pâine.

A gustat.

— Sunt bune.

Irina a zâmbit.

— Evident.

Au mâncat liniștiți câteva minute.

Apoi Andrei a spus:

— Totuși, o să caut pe internet.

Irina s-a oprit.

— Nu.

— De ce nu?

— Pentru că știu cum se termină.

— Cum?

— Vei găsi două articole care spun că trebuie spălate și trei care spun că nu.

— Posibil.

— Și apoi vei suna mama.

Andrei a zâmbit.

— Corect.

— Și mama ta va spune că trebuie spălate.

— Evident.

— Și apoi mama mea va spune că nu.

— Probabil.

— Și vom ajunge într-un război mondial al ouălor.

Andrei a râs.

— Sună dramatic.

— Este.

Au terminat micul dejun.

Irina a strâns farfuriile și s-a dus la chiuvetă.

Andrei și-a luat telefonul și a început să tasteze.

— Ce faci? a întrebat ea.

— Caut.

Irina a suspinat.

După câteva secunde, Andrei a izbucnit în râs.

— Ce? a întrebat ea.

— Aparent… există oameni care spală ouăle și oameni care nu.

— Exact.

— Dar stai.

— Ce mai e?

— Un bucătar celebru spune că dacă speli ouăle înainte de a le depozita, distrugi un strat protector natural.

Irina s-a întors triumfătoare.

— Vezi?

— Dar alt site spune că dacă sunt murdare trebuie spălate.

— Andrei…

— Da?

— Sunt curate.

— Așa pare.

— Bun.

Andrei a mai citit câteva secunde.

Apoi s-a uitat la ea cu un zâmbet larg.

— Am o idee.

— Nu vreau să aud.

— De mâine…

— Nu.

— Vom spăla doar jumătate din ouă.

Irina l-a privit lung.

— Test științific.

— Andrei.

— Da?

— Dacă mai spui o dată cuvântul „ouă”, te pun să speli tigaia o lună.

Andrei s-a ridicat râzând.

— Bine.

— Bun.

S-a dus spre ușă, dar s-a oprit.

— Irina?

— Da?

— Mai avem ouă?

— De ce?

— Mi-e poftă de încă două.

Irina a deschis frigiderul, a luat cutia de ouă și s-a întors spre el.

A ridicat un ou.

L-a privit.

Apoi s-a dus calm la chiuvetă.

L-a spălat.

Andrei a izbucnit în râs.

— Aha! Deci se spală!

Irina s-a uitat la el foarte serioasă.

— Nu.

— Atunci de ce l-ai spălat?

Ea a pus oul în tigaie.

— Pentru că acum știu sigur că îl vei mânca fără să mai întrebi nimic.

Andrei a rămas câteva secunde pe gânduri.

— Corect.

Irina a zâmbit.

— Vezi? Nu toate problemele din bucătărie se rezolvă cu internetul.

— Și cu ce?

— Cu puțină pace.

A pus farfuria pe masă.

— Și cu un ou spălat strategic.