Georgescu Dragos
Fostul premier Marcel Ciolacu a publicat pe pagina sa de Facebook un amplu mesaj prin care încearcă să demonteze acuzațiile potrivit cărora ar fi folosit „discreționar” Fondul de Rezervă al Guvernului în scop electoral. În esență, afirmația sa centrală este că „peste 95% din bani” au mers către cheltuieli operaționale și investiții, cu accent pe cofinanțarea proiectelor finanțate din fonduri europene, și nu către direcții discutabile. Totodată, Ciolacu subliniază că nu premierul a „ținut pixul” pe alocări, ci Ministerul Finanțelor, instituția care a administrat formal fondul și a avizat fiecare Hotărâre de Guvern.
Marcel Ciolacu a dezvăluit pe ce a cheltuit sume importante din Fondul de Rezervă al Guvernului. Fostul premier a povestit cu lux de amănunte totul
Potrivit explicațiilor sale, logica utilizării Fondului de Rezervă a fost una tehnică, nu politică: ministrul Finanțelor din 2024 ar fi preferat utilizarea acestui instrument în locul unei rectificări bugetare clasice pentru a avea „un control mai bun al administrării fondurilor”. „Până la urmă, fiecare trebuie să răspundă pentru deciziile luate”, adaugă fostul premier, arătând că își asumă public faptul că executivul pe care l-a condus a direcționat resurse către infrastructură, sănătate și educație, domenii în care milioane de români și mii de companii ar urma să beneficieze de pe urma investițiilor.
Un accent important din mesajul său este pus pe destinația reală a banilor.
„Adevărul este simplu – acești bani n-au fost luați acasă de Ciolacu sau de vreun alt ministru”, scrie fostul premier, insistând că sumele au ajuns „cu precădere la mii de firme care au executat lucrări pe șantierele țării”. Din această perspectivă, Ciolacu sugerează că beneficiile se vor vedea în servicii publice și infrastructuri – școli, spitale, drumuri – din care vor profita, în timp, elevi, profesori, medici, asistente, dar și sectoare economice precum transportul rutier sau agricultura.
Această retorică urmărește să mută discuția din planul suspiciunii politice în cel al rezultatelor concrete: contracte de lucrări, șantiere deschise, proiecte cofinanțate, plăți către antreprenori și, în final, bunuri publice funcționale. Cu alte cuvinte, banii nu ar fi fost „împărțiți pe criterii electorale”, ci alocați pentru a ține în mișcare proiecte și servicii fără de care statul nu poate funcționa.
Cine a administrat, de fapt, Fondul de Rezervă: rolul Ministerului Finanțelor
Un punct-cheie al mesajului vizează mecanica instituțională a Fondului de Rezervă. Ciolacu afirmă explicit că Ministerul Finanțelor a fost cel care a administrat direct fondul și a avizat toate Hotărârile de Guvern prin care s-au făcut alocările. Această precizare atacă frontal narativul în care premierul ar fi avut control personalizat asupra banilor. În plus, fostul premier explică faptul că, în 2024, ministrul de resort ar fi optat conștient pentru utilizarea Fondului de Rezervă ca alternativă la rectificarea bugetară – o opțiune pe care o justifică prin nevoia de control și de promptitudine în executarea bugetului.
În mod implicit, Ciolacu transmite că procedurile au fost respectate și că fiecare alocare a trecut prin filtrul tehnic al Finanțelor, ceea ce ar limita arbitrarul de care este acuzat. Dincolo de disputa politică, el încearcă să reamintească faptul că Fondul de Rezervă este un instrument bugetar legal, folosit tradițional pentru nevoi urgente sau pentru a acoperi goluri unde execuția bugetară clasică e prea lentă.
Unde au mers banii, conform explicațiilor: infrastructură, sănătate, educație și proiecte europene
Ciolacu susține că marea majoritate a alocărilor a vizat investiții și cheltuieli operaționale în infrastructură, sănătate și educație. În plus, el insistă asupra componentelor europene ale finanțării: cofinanțări pentru programe derulate din fonduri UE, acolo unde partea națională este obligatorie pentru a debloca plăți și a continua lucrările. În absența acestor cofinanțări, riscăm întârzieri, penalități sau chiar pierderi de bani europeni.
Narativul este limpede: peste 95% din alocări ar reprezenta plăți necesare pentru ca statul să-și onoreze contractele, să mențină serviciile publice și să tragă bani europeni. Aici, Ciolacu mizează pe credibilitatea unui argument adesea folosit în deciziile bugetare: acele „cheltuieli fără de care se oprește roata” – utilități, funcționare, cofinanțări, proiecte în derulare.
„Nu-mi este rușine”: asumarea politică a deciziilor
„Nu îmi este deloc rușine că Guvernul pe care l-am condus a alocat bani din Fondul de Rezervă pentru infrastructură, pentru a cofinanța proiecte europene sau pentru a echilibra situațiile din educație și sănătate”, spune fostul premier. Tonul este unul de asumare politică, cu accent pe ideea că, dincolo de interpretările adversarilor, decizia de a folosi Fondul de Rezervă a fost justificată de interesul public.
Fostul premier recunoaște că există o controversă despre oportunitatea utilizării repetate a Fondului de Rezervă în locul unei rectificări bugetare, dar mută răspunderea tehnică la Finanțe și sugerează că opțiunea a fost argumentată de control și eficiență. În traducere politică: nu s-au făcut cadouri electorale, ci s-au rezolvat probleme.
Critici la adresa „reformelor” premierului Bolojan: „austeritate forțată, haotică”
În finalul mesajului, Ciolacu schimbă registrul de la defensiv la ofensiv și atacă „așa-numitele reforme” ale premierului Ilie Bolojan, despre care afirmă că echivalează cu „concedieri colective” și ar descrie mai degrabă o politică de austeritate forțată, „haotică, anti-consum, anti-investiții și anti-dezvoltare”. Prin această contrapondere, el caută să recalibreze dezbaterea: dacă Fondul de Rezervă a fost un instrument pentru a plăti investiții și servicii necesare, adevăratul risc pentru economie vine, în opinia sa, dintr-o strapungere austeră care taie fără să reformeze.
Este, evident, un cadru polemic: Ciolacu opune „investițiile” și cofinanțările (pe care le revendică) unei direcții pe care o numește austeritate (pe care o atribuie actualului premier). Conflictul astfel desenat nu e doar contabil, ci filozofic: dezvoltare prin cheltuieli țintite versus disciplină bugetară cu reduceri de personal și temperare a consumului.
De ce revine periodic scandalul Fondului de Rezervă
Fondul de Rezervă reapare adesea în dezbaterea publică dintr-un motiv simplu: este, prin natura lui, un instrument flexibil. Flexibilitatea este utilă în crize sau în blocaje, dar poate fi și sursă de suspiciuni în context politic. O alocare prin Fondul de Rezervă poate fi percepută ca mai rapidă, dar și ca mai puțin transparentă decât rectificarea bugetară clasică, care presupune rapoarte, consultări și, de regulă, un proces mai amplu în Parlament.
În această zonă gri, comunicarea publică contează enorm: de ce s-a dat, cui, pe ce, cât și cu ce rezultate. Mesajul lui Ciolacu încearcă să umple tocmai aceste goluri de percepție, invocând ponderea covârșitoare a cheltuielilor operaționale și de investiții, rolul Finanțelor în avizări și beneficiarii concreți din economie și societate.
Ce rămâne după explicații: întrebări și mize
Chiar dacă mesajul fostului premier e articulat și defensiv bine calibrat, în spațiul public vor rămâne câteva întrebări firești:
Transparență: pot fi accesate liste detaliate ale alocărilor, pentru a vedea cine a primit cât și pe ce?
Eficiență: în ce stadiu se află proiectele cofinanțate, care este impactul lor concret și în ce calendar vor livra beneficii?
Sustenabilitate: în ce măsură apelul repetat la Fondul de Rezervă poate înlocui rectificarea bugetară fără a eroda predictibilitatea finanțelor publice?
Răspunsurile la aceste întrebări țin de guvernare și de instituții, nu doar de retorică. Din acest motiv, chiar și un mesaj strâns precum cel al lui Ciolacu are nevoie să fie dublat de date – rapoarte, anexe, execuții – capabile să consolideze încrederea publică în buna gestiune a banilor.
