Mirela Loșniță
Marțea Albă din Săptămâna Luminată. Săptămâna Luminată continuă cu Marțea Albă, o zi cu puternice semnificații religioase și tradiții respectate cu sfințenie, mai ales în mediul rural. Pentru creștinii ortodocși, această perioadă este una de bucurie și renaștere spirituală, care începe cu praznicul Sfintelor Paști și se încheie, după cincizeci de zile, la sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, cunoscută sub numele de Rusalii.
Marțea Albă din Săptămâna Luminată
Săptămâna Luminată este prima săptămână de după Învierea Domnului, marcată prin slujbe speciale, dominate de cântări care aduc aminte neîncetat de miracolul Învierii. Totodată, în această perioadă, credincioșii sunt îndemnați să trăiască bucuria învierii prin fapte bune, rugăciune și respectarea tradițiilor.
În a treia zi de Paște, cunoscută sub numele de Marțea Albă, obiceiurile populare recomandă ca gospodarii să renunțe la treburile casnice. Tradiția spune că nu este bine să se spele, să se calce sau să se facă ordine prin gospodărie, pentru a nu alunga binecuvântarea adusă de Înviere.
În această zi, femeile, mai ales în satele românești, obișnuiesc să dea de pomană pască și vin roșu, rămas de la masa de Paște, în amintirea celor adormiți. Gestul are o puternică încărcătură spirituală, simbolizând generozitatea și comuniunea cu sufletele celor plecați din această lume.
Tot în Marțea Albă, vizitele făcute în prima zi de Paște sunt întoarse, iar tradiția ciocnirii ouălor continuă, fiind permise ciocnirile și „dos cu dos” sau „coastă cu coastă”. În unele regiuni, există credința că firimiturile rămase de la mesele pascale, îngropate în pământ, pot da naștere unei plante numite cucoană sau maruncă, considerată aducătoare de belșug scrie alba24.ro.
Un alt obicei important legat de această zi este uscarea și sfărâmarea Sfântului Agneț, pâinea sfințită folosită la împărtășirea bolnavilor pe parcursul anului, pregătită cu grijă după rânduieli speciale.
Semnificațiile profunde ale Săptămânii Luminate
Săptămâna Luminată stă sub semnul biruinței luminii asupra întunericului, al vieții asupra morții. În această perioadă, toate slujbele bisericești încep cu îndemnul „Veniți de luați lumină”, evocând momentul Învierii Mântuitorului.
În primele veacuri ale creștinismului, catehumenii – cei care urmau să fie botezați – primeau taina Botezului în noaptea de Paște și, timp de o săptămână, veneau zilnic la biserică îmbrăcați în haine albe, semn al curățeniei sufletești. Ei erau numiți „luminați”, iar această săptămână devenea pentru ei una de sărbătoare deplină.
Chiar și slujba înmormântării în Săptămâna Luminată se desfășoară diferit: indiferent de cine este săvârșită, se cântă „Hristos a Înviat!”, subliniind victoria vieții veșnice. De asemenea, zilele de miercuri și vineri, care în mod normal sunt dedicate postului, sunt marcate cu „harți”, permițând consumul de alimente de dulce în semn de bucurie.
Odată cu Duminica Paștelui, Biserica Ortodoxă intră în perioada Penticostarului, o etapă liturgică marcată de lumină, bucurie și renaștere spirituală. Numele provine de la cartea de cult „Penticostar”, utilizată în această perioadă pentru slujbele speciale dedicate celor 50 de zile până la Rusalii.
Această perioadă este caracterizată prin frumusețea și solemnitatea slujbelor, prin culoarea albă a veșmintelor preoțești și prin cântările de laudă aduse lui Hristos cel Înviat. Salutul tradițional „Hristos a Înviat!” înlocuiește formulele obișnuite de salut între creștini și este rostit cu bucurie până la sărbătoarea Înălțării, după care este înlocuit cu „Hristos S-a Înălțat!”.
