Cristina Cohuț
Mesajul transmis de medicul palestinian Amin Zahra, stabilit în România de 15 ani, a devenit viral la doar câteva ore după anunțarea primelor rezultate ale alegerilor prezidențiale. Postarea sa, profund emoționantă, vorbește despre durerea de a fi crescut fără drept de vot și despre tristețea de a vedea cum, în România, acest drept este uneori folosit pentru a susține ura și dezbinarea. Cuvintele lui au fost un strigăt, un apel, un avertisment. Și zeci de mii de români l-au ascultat.
Amin Zahra: „M-am născut într-un loc unde votul nu există”
Luni dimineață, într-un spațiu digital marcat de polarizare și dezamăgiri, o voce diferită a făcut liniște. Amin Zahra, medic palestinian care trăiește în România de 15 ani, a publicat un mesaj în care a vorbit sincer despre durerea de a vedea democrația folosită greșit. A vorbit cu emoție, dar și cu luciditate, despre vot, libertate și responsabilitate.
„M-am născut într-un loc unde votul nu există. Unde oamenii nu au voie să-și aleagă liderii. Unde speranța într-o schimbare pașnică e un vis frânt. Sunt palestinian și știu cum e să trăiești fără libertate”, a scris Amin Zahra pe contul său de Facebook, potrivit antena3.ro.
Doctorul și-a continuat confesiunea cu o observație care doare: în România, unii nu votează, iar alții, atunci când votează, aleg ura, extremismul și diviziunea. Pentru cineva care a crescut într-un loc unde alegerea nu există, nepăsarea celor care o au este de neînțeles. Este o durere în tăcere, greu de explicat, dar ușor de simțit.
„Un buletin de vot poate părea o simplă hârtie. Dar pentru unii dintre noi, e un simbol imposibil”, a scris Zahra. Un simbol imposibil – o definiție pentru tot ce înseamnă democrația pierdută. Un privilegiu de care, atunci când nu ai parte, îți dai seama cât valorează.
„Democrația moare nu doar sub dictatură. Moare și în tăcere”
Cuvintele lui Amin Zahra nu s-au oprit la o simplă comparație între lumi. Nu au fost doar o confesiune despre Palestina și România. Au fost un avertisment pentru toți cei care au uitat ce înseamnă să fii liber. Și mai ales, ce înseamnă să-ți folosești libertatea cu responsabilitate.
„Nu lăsați nepăsarea să o șteargă. Nu lăsați frica să o murdărească. Nu tăceți când puteți vorbi – cu inima, cu mintea, cu votul vostru”, a scris el. Un îndemn care a vibrat în mintea și sufletul celor care l-au citit.
„Democrația moare nu doar sub dictatură. Moare și în liniște, atunci când alegem să nu o mai prețuim.” Este poate cea mai puternică frază din întreg mesajul. O frază care a fost distribuită de mii de ori, evidențiată, comentată, rescrisă, tradusă. Pentru că spune tot. Pentru că ne amintește că răul nu are nevoie de forță, ci de absența binelui. De absența noastră.
Mesajul lui Amin Zahra nu conține acuzații, nu arată cu degetul, nu face campanie. Este uman, simplu și adevărat. Vorbește despre ceea ce trăim, despre ceea ce alegem să ignorăm și despre ceea ce putem pierde dacă nu suntem atenți.
Val de reacții: „Suntem un popor care ni s-a urât cu binele”
În mai puțin de 15 ore de la publicare, mesajul medicului palestinian a fost apreciat de aproape 20.000 de oameni și distribuit de sute de utilizatori. Sutele de comentarii apărute sub postare arată o societate care încă vibrează. O societate care nu e complet amorțită. Care simte, chiar dacă uneori tace.
Printre comentarii, regăsim gânduri tulburătoare. „S-ar putea să invităm diaspora să se întoarcă, pentru că o să plecăm noi! Vorbesc fluent trei limbi străine, dar rusa, chiar nu am de gând s-o-nvăț!” – un mesaj care combină umorul amar cu frica reală a unui viitor incert.
„Ce frumos ai ales cuvintele, dureroase dar, atât de adevărate! Suntem un popor care ni s-a urât cu binele, un popor care a ajuns să nu mai facă distincția dintre «a fi liber» și «a fi captiv în libertate»”, a scris o altă persoană. O analiză lucidă, care trage un semnal de alarmă despre ce înseamnă să trăiești în democrație, dar să o folosești greșit.
„Mulți au înțeles greșit democrația. N-au învățat nimic în comunism, din păcate.” Comentariile continuă în același ton: lucid, amar, dar și cu speranță. Mulți utilizatori i-au mulțumit doctorului Zahra pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume. Pentru că nu a ales să tacă. Pentru că nu a considerat că „nu e treaba lui”.
Într-o perioadă în care spațiul public este adesea dominat de agresivitate, polarizare și superficialitate, mesajul unui medic străin stabilit în România a reușit să creeze punți. Să aducă oameni împreună. Să declanșeze o conversație de care aveam mare nevoie.
Ce urmează în România după turul I
Postarea medicului palestinian vine în contextul unui prim tur de alegeri prezidențiale tensionat și controversat. George Simion, liderul AUR, a obținut un scor uriaș – aproape 41% din voturi. Pe locul doi, cu 21%, s-a clasat Nicușor Dan, un candidat independent, pro-european, care a intrat în turul al doilea după o luptă strânsă cu Crin Antonescu, candidatul coaliției PSD-PNL.
Rezultatul a provocat reacții puternice în toată țara. Unii au celebrat. Alții s-au temut. Mulți au tăcut. Dar postarea lui Amin Zahra a rupt această tăcere. A spus ceea ce mulți gândesc, dar nu știu cum să exprime. A reamintit că votul nu este doar o alegere, ci o declarație. Nu doar un gest, ci o responsabilitate.
Într-o lume în care extremismul câștigă teren, în care discursul urii devine mainstream, în care liderii radicali sunt legitimați prin vot, întrebarea fundamentală este: ce facem cu libertatea pe care o avem?
