Mirela Loșniță
În zilele caniculare, locuințele se pot transforma rapid în spații greu de suportat, mai ales atunci când nu există aer condiționat. Ferestrele închise la întâmplare, razele soarelui care pătrund ore întregi în camere și aerul cald acumulat în pereți pot menține temperatura ridicată chiar și după apus.
În regiunile cu veri foarte fierbinți din Orientul Mijlociu și nordul Africii, oamenii au folosit timp de secole metode pasive de răcire. Acestea se bazează pe umbrirea locuinței, ventilarea controlată, evaporarea apei și păstrarea aerului rece în interior.
Metoda simplă de răcire a casei fără aer condiționat.
Așa-numita „metodă arabă” nu este un singur truc miraculos, ci o combinație de gesturi simple. Una dintre cele mai cunoscute variante presupune acoperirea ferestrelor în timpul zilei, aerisirea locuinței numai în orele răcoroase și folosirea unui material umed în dreptul curentului de aer.
Ferestrele trebuie închise înainte ca aerul să se încălzească
Una dintre cele mai frecvente greșeli este păstrarea ferestrelor larg deschise pe tot parcursul zilei. Mulți oameni cred că astfel aerul circulă și camerele se răcoresc. Când temperatura exterioară este mai mare decât cea din locuință, rezultatul poate fi însă exact invers.
Aerul fierbinte pătrunde în casă și încălzește treptat mobilierul, podelele și pereții. Din acest motiv, ferestrele ar trebui închise dimineața, înainte ca temperatura de afară să crească semnificativ.
Jaluzelele, obloanele și draperiile trebuie, de asemenea, trase. Cele mai importante sunt ferestrele orientate spre sud și vest, care primesc mult soare în timpul după-amiezii.
În locuințele tradiționale din zonele aride, ferestrele sunt adesea mici, adâncite în zid și protejate de elemente care produc umbră. Scopul este același: reducerea cantității de căldură care intră în clădire.
Draperiile deschise la culoare pot reflecta o parte din radiația solară. Cele închise la culoare pot absorbi căldura și se pot încălzi puternic, mai ales dacă sunt lipite de geam.
O soluție și mai eficientă este umbrirea ferestrei din exterior, prin obloane, rulouri, copertine sau materiale special concepute pentru protecție solară. Căldura este blocată înainte să traverseze geamul și să ajungă în cameră.
Aerisirea se face seara, noaptea și dimineața devreme
După apus, când temperatura de afară scade sub cea din locuință, ferestrele pot fi deschise complet. Este momentul în care aerul cald acumulat peste zi trebuie evacuat.
Pentru un efect mai bun, se deschid ferestre aflate în părți opuse ale casei. Astfel se formează un curent de aer care traversează camerele și elimină mai repede căldura.
Ușile interioare pot fi lăsate deschise pentru ca aerul să circule. Dacă locuința are mai multe niveluri, pot fi deschise atât ferestrele de jos, cât și cele situate la etaj. Aerul cald are tendința de a urca și poate ieși prin deschiderile aflate mai sus.
Dimineața devreme, înainte de răsărit sau imediat după, casa trebuie aerisită din nou. Când temperatura începe să crească, ferestrele se închid, iar perdelele și obloanele sunt trase.
În acest fel, aerul mai rece adus în timpul nopții rămâne în interior pentru o perioadă mai lungă.
Ventilarea nocturnă este una dintre cele mai importante metode pasive de răcire. Ea funcționează mai bine în zonele în care diferența dintre temperatura zilei și cea a nopții este mare.
Dacă afară rămâne foarte cald și în timpul nopții, efectul va fi mai redus. Totuși, circulația aerului poate face încăperea să pară mai confortabilă.
Cearșaful umed poate răci aerul care intră în cameră
Unul dintre trucurile asociate frecvent cu zonele foarte calde presupune agățarea unui cearșaf sau a unui prosop ușor umezit în apropierea unei ferestre deschise.
Materialul nu trebuie să fie îmbibat cu apă și nici să picure. Este suficient să fie umed. Aerul care trece pe lângă el favorizează evaporarea apei, iar o parte din căldură este consumată în acest proces.
Prin urmare, aerul din apropiere poate deveni temporar mai răcoros. Principiul este asemănător celui folosit de răcitoarele evaporative.
Această metodă funcționează cel mai bine în climatele uscate, unde apa se evaporă repede. Departamentul american al Energiei arată că răcirea evaporativă este mai eficientă în regiunile calde și cu umiditate redusă.
Într-un oraș în care aerul este deja foarte umed, cearșaful ud poate crește disconfortul. Evaporarea este mai lentă, iar încăperea poate deveni sufocantă.
Metoda trebuie aplicată cu moderație. Materialul umed nu trebuie lăsat mult timp lipit de pereți, mobilier sau parchet, deoarece poate favoriza apariția umezelii și a mucegaiului.
Cearșaful ar trebui spălat frecvent și lăsat să se usuce complet după utilizare. Persoanele cu alergii sau probleme respiratorii trebuie să evite menținerea unei umidități excesive în locuință.
Ventilatorul trebuie poziționat corect
Un ventilator nu reduce temperatura reală a camerei, dar pune aerul în mișcare și ajută transpirația să se evapore mai repede. Din acest motiv, corpul percepe o senzație de răcorire.
În timpul nopții, ventilatorul poate fi așezat lângă o fereastră. Dacă afară este mai rece, acesta poate împinge aerul răcoros în cameră.
O altă variantă este amplasarea lui cu partea din față spre exterior, în dreptul unei ferestre. În această poziție, ventilatorul ajută la evacuarea aerului fierbinte. O altă fereastră trebuie lăsată deschisă pentru ca în locuință să intre aer proaspăt.
Pentru a crea răcire evaporativă, unele persoane așază în fața ventilatorului un vas cu gheață sau sticle cu apă înghețată. Aerul trece peste suprafața rece și poate crea o senzație mai plăcută în imediata apropiere.
Efectul este local și temporar. Nu poate răci eficient o locuință întreagă, dar poate fi util lângă pat, birou sau canapea.
Vasul trebuie așezat pe o suprafață stabilă, la distanță de cabluri și prize. Condensul produs de sticlele înghețate trebuie șters pentru a evita accidentele.
Ventilatorul nu ar trebui lăsat pornit într-o cameră goală. El răcorește în principal persoanele aflate în calea curentului de aer, nu pereții sau mobilierul.
Podelele și textilele pot menține căldura în casă
Covoarele groase, păturile, cuverturile și materialele grele pot păstra căldura acumulată în timpul zilei. Pe perioada verii, acestea pot fi îndepărtate sau înlocuite cu textile mai subțiri.
Lenjeria de pat din bumbac sau in este mai confortabilă decât materialele sintetice. Fibrele naturale permit pielii să respire și absorb mai bine umezeala.
În camerele cu gresie, piatră sau alte suprafețe reci, podeaua poate contribui la o senzație mai plăcută. Spălarea ei seara cu apă nu foarte rece poate reduce temporar temperatura suprafeței, însă nu trebuie folosită o cantitate excesivă.
În regiunile aride, apa a fost integrată tradițional în curți, fântâni și canale tocmai pentru efectul de răcire prin evaporare. Casele erau proiectate în jurul unor curți interioare umbrite, iar aerul trecea peste suprafețele cu apă înainte să intre în camere.
Cercetările privind arhitectura tradițională din zonele fierbinți arată că umbra, curțile interioare, zidurile groase, turnurile de vânt și evaporarea apei au fost folosite împreună pentru a limita supraîncălzirea clădirilor.
Într-un apartament modern nu pot fi reproduse toate aceste elemente, dar principiile pot fi adaptate.
Sursele de căldură din casă trebuie reduse
Locuința nu este încălzită doar de soare. Cuptorul, aragazul, becurile vechi, televizorul, calculatorul și alte aparate electrice degajă căldură.
În zilele foarte fierbinți, prepararea mâncării la cuptor poate ridica semnificativ temperatura bucătăriei. Sunt mai potrivite preparatele reci, gătirea dimineața devreme sau folosirea unor aparate care produc mai puțină căldură.
Becurile incandescente ar trebui stinse atunci când nu sunt necesare. Modelele LED consumă mai puțină energie și degajă mai puțină căldură.
Calculatoarele, consolele și televizoarele pot încălzi o cameră mică dacă funcționează multe ore. Oprirea lor completă, nu doar trecerea în modul de așteptare, ajută la reducerea căldurii degajate.
Frigiderul trebuie să aibă suficient spațiu de ventilare în spate. Dacă este lipit de perete sau dacă grila este acoperită de praf, motorul poate funcționa mai mult și poate încălzi suplimentar încăperea.
Ușile camerelor foarte calde pot fi ținute închise în timpul zilei. Astfel, căldura din bucătărie sau dintr-o cameră expusă puternic la soare nu se răspândește în toată locuința.
Plantele și umbra exterioară pot avea un rol important
Copacii, plantele cățărătoare și pergolele pot reduce cantitatea de radiație solară care ajunge la ferestre și pereți.
Un balcon orientat spre vest poate fi protejat cu o copertină, o rogojină, un parasolar sau plante rezistente la căldură. Este important ca aerul să poată circula, iar materialele folosite să fie fixate în siguranță.
Plantele de interior nu pot înlocui aerul condiționat și nu reduc spectaculos temperatura unei camere. Totuși, pot contribui la un spațiu mai plăcut și pot umbri parțial zona din apropierea ferestrelor.
Ghivecele nu trebuie udate excesiv pentru a crea artificial umezeală. Într-o cameră slab ventilată, prea multă apă poate favoriza mucegaiul și apariția insectelor.
Într-o casă cu curte, udarea pavajului la apus poate produce o răcorire temporară prin evaporare. Metoda trebuie folosită responsabil, fără risipă de apă.
Suprafețele deschise la culoare reflectă mai multă radiație solară decât cele foarte închise. Din acest motiv, acoperișurile, pereții exteriori și elementele de umbrire deschise la culoare sunt întâlnite frecvent în regiunile cu temperaturi ridicate.
Cum se aplică metoda pas cu pas
Seara, după ce temperatura exterioară scade, se deschid ferestrele din părți opuse ale locuinței. Aerul trebuie lăsat să circule cât mai multe ore, dacă zgomotul, siguranța și calitatea aerului permit acest lucru.
Un ventilator poate fi folosit pentru a accelera evacuarea aerului fierbinte. Dacă aerul este uscat, în apropierea ferestrei poate fi așezat un material ușor umed.
Dimineața devreme, locuința se aerisește din nou. Apoi ferestrele se închid, obloanele sau jaluzelele se coboară, iar draperiile se trag.
În timpul zilei se evită folosirea cuptorului și a aparatelor care produc multă căldură. Ușile camerelor expuse puternic la soare pot fi închise.
După apus, ciclul se repetă. Căldura acumulată este evacuată, iar aerul mai rece este adus în interior.
Rezultatele depind de orientarea locuinței, izolație, suprafața geamurilor, umiditatea aerului și diferența de temperatură dintre zi și noapte. Metoda poate îmbunătăți confortul, dar nu poate menține întotdeauna o temperatură scăzută în timpul episoadelor severe de caniculă.
Răcirea evaporativă poate fi eficientă în condiții calde și uscate, dar performanța scade atunci când umiditatea este ridicată.
În zilele cu temperaturi extreme, persoanele în vârstă, copiii mici, femeile însărcinate și cei cu afecțiuni cronice trebuie să fie protejați cu atenție. Metodele tradiționale pot face casa mai suportabilă, însă nu înlocuiesc accesul la un spațiu răcoros atunci când căldura devine periculoasă.
