Mihai Bendeac îl taxează pe Georgescu pentru declarațiile despre „blugi, banane și vacanțe”: „Dejecție umană, fascist cu episoade psihotice, voievod de pe Temu”

Actorul Mihai Bendeac a publicat un mesaj tranșant pe Facebook, prin care demontează, cu ironie acidă și furie lucidă, afirmațiile recente ale lui Călin Georgescu – fost candidat la alegerile prezidențiale, invalidat de BEC, dar susținut vocal de George Simion.

Citește și

Omul lui Hagi, în stare critică. Fostul campion al României a căzut inconștient pe trotuar

Bendeac nu-i rostește numele, dar nici nu-l cruță. Îl numește „parazit social”, „fascist cu episoade psihotice”, „voievod de pe Temu” și „dejecție umană” – un atac virulent, dar și o radiografie amară a discursului populist care, în opinia actorului, maschează ură, ignoranță și manipulare.

Declanșatorul: „zgomotul ridicolului” produs de cei care vor blugi, banane și vacanțe

Postarea lui Mihai Bendeac vine ca răspuns la un fragment din cel mai recent discurs publicat de Călin Georgescu pe Facebook, unde fostul candidat ironiza dorințele oamenilor de rând, care „produc zgomotul ridicolului cerând blugi, banane și vacanțe scumpe în străinătate”.

Tonul moralizator al lui Georgescu, amestecat cu retorică naționalistă și accente de dispreț față de aspirațiile materiale ale românilor, l-a revoltat profund pe Bendeac. Replica acestuia a fost una dintre cele mai dure luări de poziție venite din zona artistică în ultimii ani – o demonstrație de retorică pasională, în care actorul își afirmă convingerile sociale, dar și repulsia față de ceea ce consideră a fi „un teatru populist periculos”, relatează ziare.com.

„Părinții unui copil care mănâncă doar cartofi trebuie decăzuți din drepturi”

Fără menajamente și cu o claritate crudă, Bendeac atacă unul dintre argumentele centrale ale discursului lui Georgescu: ideea că ar exista o elită materialistă, care ignoră nevoile copiilor din mediile defavorizate. Actorul întoarce discursul pe dos și afirmă răspicat că, de cele mai multe ori, copiii flămânzi nu sunt victimele sistemului, ci ale părinților care nu muncesc, care beau, care joacă la păcănele.

„Părinții unui copil care mănâncă doar cartofi trebuie decăzuți din drepturile parentale”, scrie el, explicând că într-o societate modernă și occidentală – cum tinde să devină România – munca, decența și asumarea pot asigura traiul unei familii modeste.

Bendeac vorbește despre părinți care lucrează pe Uber sau Bolt, despre mame care coc cozonaci la patiserii, despre familii care pot oferi copiilor haine, educație, vacanțe – chiar dacă nu la Dubai. „Una la o pensiune în Maramureș și alta de câteva zile în orice capitală europeană”, scrie actorul, construind o imagine realistă, dar demnă, a clasei de mijloc românești.

„M-am săturat de zăngănitul muritorilor de foame ce se ridică asupra ciocoilor”

Cuvintele lui Bendeac nu sunt simple injurii. Sunt, în esență, o respingere a complexului de inferioritate cultivat de retorica populistă. Actorul critică vehement discursul de victimizare perpetuă, în care cei care au muncit, care au studiat, care au construit cariere sunt transformați în „ciocoi” de către o parte a populației care refuză să își asume responsabilitatea propriei condiții.

„M-am săturat de zăngănitul muritorilor de foame ce se ridică asupra ciocoilor care și-au permis în nesimțirea lor să muncească, să învețe o meserie și să trăiască bine”, scrie Bendeac, afirmând că această narativă falsă alimentează ura, divizează societatea și transformă ignoranța într-o virtute.

Este o poziționare rar întâlnită în spațiul public românesc, unde teama de a fi taxat ca elitist sau insensibil îi face pe mulți să evite aceste subiecte.

„Acest fascist cu episoade psihotice”

Cea mai dură parte a mesajului este, fără îndoială, caracterizarea pe care Bendeac i-o face lui Georgescu: „dejecție umană”, „fascist cu episoade psihotice”, „voievod de pe Temu”, „manipulator pentru minți slabe”.

Actorul nu se ferește să pună degetul pe rană: vede în Georgescu un exponent al unei retorici periculoase, care combină naționalismul de tip interbelic cu spiritualitatea de carton și anti-occidentalismul de paradă. „Profită cu sânge rece de abilitatea sa unică: aceea de manipulator pentru mințile slabe”, scrie Bendeac, într-un pasaj care pare să sintetizeze perfect temerile unei părți a societății față de ascensiunea discursurilor radicale.

Simion, Georgescu și jocul politic al extremelor

Bendeac face și o trecere spre actuala campanie electorală, acolo unde numele lui Călin Georgescu a fost invocat constant de George Simion, liderul AUR. Actorul respinge ideea că Simion ar fi un susținător sincer al lui Georgescu și afirmă că acesta din urmă este folosit doar ca un „mijloc de marketing”, sub pretextul unei viitoare grațieri.

„Simion este doar un tip obsedat să ajungă președinte”, scrie Bendeac, adăugând că Georgescu e doar o piesă dintr-un puzzle electoral menit să seducă votanții conspiraționiști și extremiști religios-naționaliști.

În acest sens, actorul deschide o discuție mai largă despre pericolele combinării populismului cu simbolistica religioasă și retorica antielită. O combinație care, în viziunea sa, nu aduce decât regres social, confuzie identitară și haos democratic.

Reacțiile publicului: între aplauze și indignare

Postarea lui Bendeac a devenit rapid virală, stârnind mii de reacții, comentarii și distribuiri. Pe de o parte, mulți i-au aplaudat curajul și sinceritatea. Pe de altă parte, actorul a fost și criticat pentru tonul dur, pentru cuvintele grele și pentru lipsa de empatie față de oamenii cu dificultăți reale.

Însă chiar și aceste critici subliniază un aspect esențial: mesajul nu a trecut neobservat. A fost imposibil de ignorat. A pus reflectorul pe o fractură profundă din societatea românească – cea dintre merit și milă, între efort și fatalism, între performanță și populism.

Discursul lui Georgescu: între poezie misticoidă și retorică resentimentară

În contrapondere, discursul lui Călin Georgescu, cel care a declanșat reacția lui Bendeac, se remarcă printr-un ton solemn, cu accente religioase și patriotarde, în care cuvintele par extrase dintr-un amalgam de manuale de spiritualitate, pamflete istorice și teorii conspiraționiste.

„Trăim într-o falsă meritocrație…”, „Totul este trist și inegal…”, „Noi, românii, suntem mai buni decât ne lasă ei să credem…”. Acestea sunt ideile-cheie din mesajul fostului candidat invalidat, care evită menționarea numelui lui George Simion, dar rămâne strâns legat de figura acestuia în spațiul public.

Georgescu vorbește despre „bunicile care cârpesc pantaloni vechi”, despre „copiii care merg kilometri întregi pe jos până la școală”, despre „toaletele din curte” și „cartofii fierți”. Imaginea pe care o creează e una a unei țări aproape distopice, în care doar o „renaștere morală” și „întoarcerea la Dumnezeu” ar mai putea salva ceva.