Momentul încătușării lui Eduard Giosu, filmat de bodycam-ul unei polițiste de la Secția 17. Acțiunile poliției în cazul tânărului drogat VIDEO

Momentul încătușării lui Eduard Giosu, filmat de bodycam-ul unei polițiste de la Secția 17. Iată imaginile cu acțiunile poliției în cazul tânărului drogat!

Momentul încătușării lui Eduard Giosu, filmat de bodycam-ul unei polițiste de la Secția 17

Bodycam-ul unei agente de la Secția 17 a surprins momentul încătușării lui Eduard Giosu, un tânăr de 30 de ani și eforturile ulterioare ale poliției pentru a-i acorda asistență medicală.

Imaginile surprinse de bodycam-ul agentei prezintă o scenă șocantă: Eduard Giosu zăcea pe asfalt, fiind încătușat. Este evident că tânărul se confrunta cu o situație de criză, iar polițiștii au solicitat de urgență ajutor medical, apelând la dispecerat pentru a cere o ambulanță, după ce aceasta s-a aruncat pe capota unei mașinii. Imediat după încătușare, din cadrul anchetei a reieșit faptul că bărbatul avea, în momentul tragediei, un cocktail droguri în organism.

Citește și

Cele patru păcate pentru care preoții nu ne primesc la Împărtășanie

Unul dintre polițiști l-a îndeamnat pe colegul său să „pună piciorul pe el”, un act de imobilizare practicat, potrivit procedurii privind imobilizarea persoanelor din cadrul manualului de practici al poliției.

„- Te-a lovit?

– M-a lovit şi pe mine şi pe el. Eşti nebun la cap.

-Drogaţii naibii! Pune piciorul pe el”.

Eeforturile ulterioare ale polițiștilor se pot observa din videoclipul care surprinde încătușarea. Aceștia solicitau în repetate rânduri o ambulanță la fața locului pentru a-i oferi cât mai repede asistență medicală lui Eduard Giosu.

„ -Zi-le să vină mai repede, că îi curge lui ăsta sânge rău.

– Păi a căzut singur. S-a lovit cu faţa de asfalt acolo.

-Nu iese. Sigur cu Giosu Ştefan? Sau Jiosu? Giosu. Ştefan? Eduard! Aaa… Eduard! ”.

În imagini, putem vedea și o femeie care apare la fața locului și oferă detalii despre evenimentele care au avut loc înainte de apariția tânărului pe străzi, semi-dezbrăcat. Aceasta a confirmat că Eduard a avut un comportament neobișnuit și că a părăsit locuința în care se afla înainte de a fi găsit pe străzi.

„Azi a fost ziua mea şi a rămas la mine, iar dintr-o dată s-a ridicat şi a început să facă ca toţi *****. S-a ridicat din pat şi a plecat. Am stat toată ziua cu el şi a fost ok. Nu a ieşit din casă fără mine”.

Cu toate acestea, una dintre problemele majore în acest caz este întârzierea ambulanței. În cele 20 de minute de la momentul când s-a făcut apelul pentru ajutor medical, nici o ambulanță nu a ajuns la fața locului. Această întârziere poate fi considerată un factor critic care a contribuit la tragedie.

Tânărul a murit la spital, după 8 zile

După ce a zăcut pe asfalt timp de zeci de minute, Eduard Giosu a fost în cele din urmă dus la spital în comă de gradul cinci. Din nefericire, după 8 zile, tânărul a murit.

În acest moment, cazul Eduard Giosu rămâne sub investigație.

„La data de 18.09.2023, în jurul orei 03.19, polițiștii Secției 17 Poliție au fost sesizați prin apel SNUAU 112 cu privire la faptul că pe o stradă din mun. București, sector 5, se afla un bărbat dezbrăcat, care țipa și se manifesta agresiv. Polițiștii au identificat un bărbat îmbrăcat doar în lenjerie intimă, care prezenta mai multe excoriații pe corp și care se deplasa haotic. La vederea polițiștilor, bărbatul a început să fugă pe stradă, fiind urmărit și somat să se oprească. La un moment dat, bărbatul s-a oprit și s-a apropiat de polițiști, ignorând solicitările de a păstra distanța, împingându-se în aceștia. În acest context, polițiștii au folosit mijloacele din dotare, respectiv spray iritant-lacrimogen și baston. Bărbatul s-a îndepărtat de cei doi polițiști și a căzut pe spate, lovindu-se de asfalt, după care s-a ridicat, s-a mai deplasat câțiva metri și a căzut din nou, lovindu-se cu capul de sol, fiind imobilizat în cele din urmă de polițiști. Bărbatul în cauză a fost transportat la Spitalul Universitar de Urgență București în stare comatoasă, unde a fost supus unor intervenții chirurgicale. La data de 26.09.2023,bărbatul a decedat ca urmare a stopului cardio-respirator și insuficienței organice multiple

Conform fișei de constatări preliminare emise de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” în urma efectuării autopsiei, moartea a fost violentă, cauzată de edemul cerebral masiv cu hemoragii cerebrale secundare, consecința unui traumatismcranio-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală. Leziunile traumatice meningo cerebrale s-au putut produce prin lovire de corp/plan dur, pot data din 18.09.2023 și au legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu decesul”,  a declarat Compartimentul de informare și relații publice din cadrul Parchetului de pe Lângă Tribunalul București.

VEZI GALERIA FOTO

Procedura privind imobilizarea persoanelor

Iată cum este prevăzută procedura privind imobilizarea persoanelor!

„Imobilizarea este o măsură poliţienească cu caracter coercitiv, întreprinsă în scopul de a pune o persoană în imposibilitatea de a fugi sau de a se manifesta agresiv faţă de poliţist sau faţă de alte persoane, de a începe sau de a continua o acţiune violentă.

În timpul activităţilor curente, poliţiştii pot realiza imobilizarea prin folosirea următoarelor mijloace şi procedee:

• procedee de autoapărare;
• mijloace din dotare (cătuşe, baston, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene, dispozitive cu electroșocuri, câinele de serviciu sau armamentul din dotare, precum și alte mijloace aflate legal în dotarea poliției);
• cu ajutorul altor persoane.

Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de:

• numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate;
• starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora;
• modul de manifestare a agresivităţii;
• obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra poliţistului sau a altor persoane;
• locul în care se manifestă starea de agresivitate;

Înainte de luarea acestei măsuri, persoana în cauză este somată ferm, să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării poliţistului, recurgându-se la imo­bilizare numai dacă aceasta nu s-a conformat.

Mijloacele de imobilizare se folosesc împotriva persoanelor care:

• întreprind acţiuni care pun în pericol integritatea corporală, sănătatea sau bunurile altor persoane;
• blochează, în afara condiţiilor legii, căile publice de circulaţie, încearcă să pătrundă, pătrund fără drept sau refuză să părăsească sediile autorităţilor publice, ale partidelor politice, ale instituţiilor şi ale organizaţiilor de interes pu­blic ori privat, periclitează în orice mod integritatea sau securitatea aces­tora ori a personalului sau tulbură desfăşurarea normală a activităţii;
• ultragiază persoanele cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice;
• se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, îndeplinirii solicitărilor legale ale poliţistului, precum și dacă există o temere legitimă că prin acţiunile lor pot pune în pericol integritatea corporală sau viaţa poliţistului.

Folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva participanţilor la acţiunile agresive se face în mod gradual, după avertizarea prealabilă asupra utilizării unor asemenea mijloace şi acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi conformarea la solicitările legale ale poliţist, excepţie făcând cazurile extreme.
În toate situaţiile, folosirea acestor mijloace pe cât posibil nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive.
Cu ocazia folosirii oricărui mijloc sau procedeu de imobilizare, se întocmeşte Raportul privind folosirea forţei şi a mijloacelor din dotare.

După imobilizare, se efectuează, obligatoriu, controlul persoanei iar dacă a rezultat rănirea gravă a vreunei persoane se va solicita intervenţia personalului specializat.

FOLOSIREA FORŢEI FIZICE
Forţa fizică şi procedeele de luptă corp la corp pentru autoapărare şi imobilizare se folosesc de către poliţist, dacă este necesar şi posibil, pentru înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură, îndreptate împotriva sa ori a altora, precum şi pentru imobilizarea persoanelor suspecte care se opun executării unor măsuri poliţieneşti (legitimare, controlul persoanelor, conducerea la sediul poliţiei) sau desfăşoară acţiuni agresive, prin care tulbură ordinea şi liniştea publică.

Pentru înfrângerea acţiunilor agresive şi imobilizarea persoanelor turbu­lente se folosesc procedeele specifice luptei corp la corp; se pot aplica şi lovituri cu pumnul, mâinile şi picioarele, genunchii, coatele şi alte părţi ale corpului.
Se evită aplicarea loviturilor în zone vitale şi cu o intensitate exa­ge­rată, de natură a provoca vătămarea gravă a integrităţii corporale ori moar­tea persoanelor.
Forţa fizică şi procedeele de luptă corp la corp se folosesc numai după so­marea celor, care se manifestă violent, de a înceta acţiunea agresivă şi de a se supune cererii îndreptăţite a poliţistului folosind formula: „POLI­ŢIA, ÎNCETAŢI!”.
Nu este necesară somaţia în cazul în care poliţistul este atacat prin surprindere sau integritatea corporală sau viaţa vreunei persoane este pusă în pericol imediat.

FOLOSIREA PULVERIZATORULUI DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE
Pulverizatorul este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante, dis­per­sării unor grupului de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători, fără a le produce vătămări corporale.
Acest mijloc de imobilizare se foloseşte numai după ce se execută somaţia „ÎNCETAŢI! VOM (VOI) FOLOSI GAZE LACRIMOGENE!”. Nu este necesară somaţia dacă nu există timpul material necesar.
Poziţia poliţistului trebuie să fie defensivă şi să ofere posibilitatea subiectului să coopereze.
Dacă subiectul nu cooperează, poliţistul pulverizează în rafale scurte spre faţa acestuia, mutându-şi poziţia după fiecare pulverizare.
Pulverizatorul cu substanţe iritant-lacrimogene se foloseşte pe cât posibil de la o distanţă de minim 1,5 metri şi maxim 3 metri.
Dacă subiectul cooperează, poliţistul opreşte pulverizarea şi trece rapid la imobilizarea acestuia.
Este interzisă folosirea pulverizatorului în direcţia flăcărilor sau a obiectelor incandescente.

FOLOSIREA BASTONULUI DE CAUCIUC
Bastonul de cauciuc poate fi folosit:

• ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului prin prindere şi ţinerea în direcţia din care vin loviturile;
• ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante, aplicând primele lovitu­ri persoanelor mai violente, urmărind determinarea încetării acţiunii şi descurajarea celorlalte elemente agresive, retragerea şi împrăştierea lor;
• ca mijloc de atac, prin aplicarea de lovituri agresorului în scopul de a-l obliga să elibereze victima, să lase din mână obiectul folosit la atac ori să înceteze acţiunea. În cazul mai multor agresori, primele lovituri se vor aplica celui mai periculos.

La folosirea bastonului de cauciuc, se somează persoana să înceteze acţiunea violentă şi să se supună măsurilor ordonate, folosind formula „ÎNCETAŢI, VOM (VOI) FOLOSI FORŢA!”, loviturile fiind aplicate numai dacă persoana nu s-a conformat şi continuă acţiunea violentă.
Loviturile se aplică rapid, fiind urmate de retragerea imediată, peste omoplaţi, antebraţe, şezut (dacă persoana este cu spatele), membrele inferioare sau superioare, pentru a para loviturile sau pentru a determina persoana să dea drumul unor obiecte folosite pentru atac.
Pentru a se obţine efectul urmărit, loviturile se aplică prin surprindere.
Forţa loviturilor aplicate trebuie să fie în concordanţă cu gradul de împotrivire a persoanei.
Bastonul se foloseşte în limita necesităţii, iar aplicarea lovi­turilor încetează imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea violentă şi s-a conformat dispoziţiilor.
Nu se fac mişcări ample şi nu se ridică bastonul deasupra capului, întrucât prin această mişcare se oferă posibilitatea celui împotriva căruia se foloseşte să sesizeze intervenţia şi să se apere prin pararea loviturii.
Se evită aplicarea loviturilor cu bastonul peste cap, urechi, gât, ochi asupra altor părţi vitale ori sensibile ale corpului, deoarece i s-ar putea provoca per­soanei vătămări corporale sau chiar moartea.
Este interzisă folosirea bastonului în sediul poliţiei, cu excepţia cazului când au loc acţiuni violente sau în grup, care pun în pericol viaţa poliţiştilor sau altor persoane ori există pericolul distrugerii de bunuri aparţinând instituţiei.
În situaţia în care, în urma loviturilor aplicate cu bastonul, s-a produs vătămarea corporală a persoanei, poliţistul este obligat să îi acorde primul ajutor, eventual o transporte la o instituţie medicală, pentru acordarea de îngrijiri şi să raporteze ierarhic, de urgenţă, evenimentul.

FOLOSIREA CĂTUŞELOR
Încătuşarea este o măsură poliţienească de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane, în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia.

Încătuşarea se efectuează obligatoriu asupra următoarelor categorii de persoane:

• dezertori, evadaţi şi recidivişti periculoşi;
• urmăriţi, reţinuţi, condamnaţi şi arestaţi preventiv, pe timpul transferării sau al escortării;
• autorii unor infracţiuni contra vieţii persoanei (tâlhărie, ultraj, viol în grup) ori ai altor infracţiuni grave;
• care se manifestă agresiv, sunt violente ori se opun măsurilor poliţieneşti, iar rezistenţa lor nu poate fi înfrântă în alt mod;
• care, datorită stării psihice în care se află, prezintă pericol pentru viaţa şi integritatea lor corporală, a poliţist sau a altor persoane;
• care urmează a fi conduse la sediul poliţiei în vederea luării măsurilor legale şi se manifestă agresiv;
• care, în urma controlului corporal, al bagajelor sau al vehiculelor, au fost depistate ca având asupra lor bunuri deţinute fără îndeplinirea condiţiilor legale sau provenite din săvârşirea unei infracţiuni.

Încătuşarea se execută rapid şi energic.
Cătuşele se aplică pe mâinile poziţionate la spate, pe cât posibil, cu sistemul de închidere orientat în sus.
Încătuşarea se efectuează, de regulă, din poziţia în picioare, persoana fiind aşezată în aşa fel încât să nu poată ataca.
În cazul în care trebuie imobilizate mai multe persoane, sau când acestea au un comportament violent, sunt aşezate în genunchi sau culcate pe burtă, cu mâinile pe ceafă.
În cazul în care persoana opune rezistenţă, aceasta este încătuşată forţat.
După încătuşare, se efectuează, în mod obligatoriu, controlul persoanei.
Dacă persoana încătuşată continuă să se manifeste violent, poliţistul poate imobiliza şi picioarele.
Cătuşele se aplică în aşa fel încât să nu ducă la rănirea sau vătămarea integrităţii corporale a celui imobilizat.
Cătuşele se scot numai dacă a intervenit îmbolnăvirea gravă a per­soanei, pentru ca aceasta să meargă la toaletă, pe timpul servirii mesei, precum şi la depunerea acesteia în locurile de deţinere, sub supravegherea atentă în acest timp.
Este interzisă ţinerea persoanelor încătuşate în poziţii nefireşti (în genunchi, culcate, etc.) după realizarea imobilizării, sau expunerea lor având cătuşele aplicate la vedere în locuri publice sau în sediile de poliţie pentru filmare (fotografiere) de către reprezentanţii mass-media.

FOLOSIREA CÂINILOR DE SERVICIU
Câinii de serviciu (de însoţire) sunt daţi în dotarea poliţiştilor după ce aceştia urmează un curs de iniţiere în creşterea şi dresajul câinilor.
La orice ieşire în teren, câinele de serviciu este echipat cu botniţă şi pus în lesă, fiind folosit, de regulă, numai de poliţistul care îl are în primire şi care l-a dresat.

În funcţie de situaţia creată, câinele de serviciu poate fi folosit:

• cu botniţă şi fără lesă, pentru:

• paza locului faptei, a corpurilor delicte şi a persoanelor;
• cercetarea şi scotocirea terenurilor acoperite ori a locurilor greu accesibile;

• fără botniţă şi în lesă, când:

• trebuie dispersat un grup ce prezintă pericol pentru ordinea publică;
• trebuie înlăturată opunerea violentă faţă de măsurile legale luate de poliţişti;
• este necesară asigurarea pazei persoanelor în timpul conducerii forţate la sediul poliţiei;
• este necesară restabilirea ordinii în parcuri sau în alte locuri deschise.

• fără botniţă şi fără lesă, pentru:

• semnalarea şi descoperirea persoanelor ascunse;
• înlăturarea unor atacuri care pun în pericol viaţa sau integritatea cor­po­rală a poliţist ori a altor persoane, precum şi pentru prevenirea unor posibile atacuri de acest gen;
• prinderea unor persoane suspecte de comiterea unor infracţiuni şi care nu se supun somaţiei;
• prinderea evadaţilor şi altor persoane urmărite în temeiul legii.

Folosirea câinilor de serviciu este precedată de somaţia pentru încetarea acţiunilor şi avertizarea cu privire la folosirea acestui mijloc, prin formula „ÎNCETAŢI, DISPERSAŢI-VĂ, VOM FOLOSI CÂINII DE SERVICIU!”.
Câinele poate fi folosit şi fără somaţie, dacă timpul necesar pentru această activitate este insuficient, existând un pericol iminent.
Poliţiştii, care au în dotare câini de serviciu, vor aloca 30 de minute din timpul de lucru zilnic pentru îngrijirea şi hrănirea acestora”, potrivit procedurii privind imobilizarea persoanelor din cadrul manualului de practici al poliției.

Sursa foto: Arhivă