Vanatoru Andreea
Împărțirea averii unei persoane decedate reprezintă un moment sensibil pentru orice familie. Deși mulți cred că descendenții primesc automat bunurile părinților, legislația română stabilește reguli clare privind drepturile copiilor, cotele din moștenire și condițiile necesare pentru a dobândi averea defunctului.
Drepturile copiilor la moștenire
Conform Codului Civil, toți copiii au drept egal la moștenire, indiferent dacă sunt:
- născuți în căsătorie,
- recunoscuți în afara căsătoriei,
- înfiați.
Legea nu condiționează dreptul la moștenire de apropierea emoțională sau de grija purtată față de părinți. Totuși, simpla calitate de copil nu garantează moștenirea; aceasta trebuie acceptată, altfel se pierde.
Potrivit legii, copiii primesc ¾ (75%) din averea defunctului, iar această cotă se împarte egal între ei:
- Dacă există un singur copil, acesta primește întreaga cotă de 75%.
- Dacă există cinci copii, fiecare primește 15% din averea defunctului.
- Aceasta este regula generală, valabilă în lipsa unor situații speciale, cum ar fi: testamente, dezmoșteniri sau reprezentare succesorală.
Ce este moștenirea
Moștenirea reprezintă totalitatea bunurilor și drepturilor deținute de persoana decedată la momentul decesului, inclusiv bunurile aflate în coproprietate. Baza legală se regăsește în articolul 975 Cod civil, care prevede:
- Descendenții sunt copiii și urmașii lor în linie dreaptă;
- Aceștia exclud moștenitorii din celelalte clase;
- În concurs cu soțul supraviețuitor, copiii primesc împreună 75% din moștenire, împărțiți egal.
Momentul dobândirii moștenirii
Dreptul la moștenire se naște de la data decesului persoanei moștenite. Nu este necesar un act explicit de acceptare; manifestarea tacită prin comportament poate fi considerată acceptare.
În cazul bunurilor imobile, acceptarea sau certificatul de moștenitor trebuie înscris în cartea funciară pentru ca moștenitorul să dobândească dreptul real, cu efect retroactiv de la data decesului.
Moștenitorii au un an de la deces pentru a accepta sau renunța la moștenire; dacă nu fac nimic, se consideră că moștenirea a fost acceptată tacit.
Actele necesare pentru succesiune în 2025
- Procedura succesiunii se desfășoară, de regulă, la notar, iar documentele principale includ:
- Actele de identitate ale moștenitorilor;
- Certificatul de deces al persoanei decedate;
- Certificatele de naștere și căsătorie ale moștenitorilor sau ale soțului supraviețuitor;
- Actele de proprietate pentru bunurile lăsate moștenire;
- Testamentul, dacă există.
- În cazuri mai complexe pot fi necesare și:
- Certificat de atestare fiscală;
- Certificate privind bunurile mobile sau conturile bancare;
- Adeverințe pentru locurile de veci sau concesiuni;
- Alte documente care atestă dreptul asupra bunurilor defunctului.
După completarea procedurii, notarul eliberează certificatul de moștenitor, autentificat și recunoscut de instanță, care protejează tranzacțiile efectuate de terți cu bunurile moștenite.
Cine poate fi moștenitor?
Moștenitorii legali sunt împărțiți în patru clase:
- Clasa I – copii, nepoți, strănepoți (naturali sau adoptați);
- Clasa a II-a – părinți, frați, surori sau descendenții lor;
- Clasa a III-a – bunici și străbunici;
- Clasa a IV-a – mătuși, unchi, veri primari sau frați și surori ai bunicilor, până la gradul patru de rudenie.
Dacă există moștenitori dintr-o clasă superioară care nu renunță la drepturi, cei din clasele inferioare nu primesc nimic.
Datorii și răspunderea moștenitorilor
Moștenitorii răspund pentru datoriile defunctului doar în limita valorii bunurilor primite. Pentru protecție, moștenitorul poate accepta succesiunea sub beneficiu de inventar, ceea ce limitează responsabilitatea la patrimoniul succesoral.
Moștenitorul sub beneficiu de inventar are obligația de a:
- Inventaria bunurile în termen de 4 luni;
- Plăti mai întâi creditorii defunctului și apoi legatarii;
- Obține permisiunea instanței pentru renunțarea la bunuri.
Această procedură protejează moștenitorul și limitează riscul de a plăti datorii personale mai mari decât valoarea bunurilor moștenite.
Taxele și costurile asociate succesiunii
Costurile generate de procedura de succesiune sunt împărțite între toți moștenitorii, proporțional cu cota-parte din averea moștenită. Aceasta înseamnă că fiecare moștenitor contribuie la plata taxelor în funcție de valoarea bunurilor pe care le primește.
Succesiunea la notar vs. instanță
Procedura desfășurată la notar este, în general, mai ieftină decât cea desfășurată în instanță, deși nu este gratuită. Un avantaj important este că, dacă succesiunea este înregistrată în termen de doi ani de la deces, moștenitorii scutesc de plata impozitului de 1% din valoarea bunurilor.
Taxele notariale se stabilesc conform Grilei Notarilor Publici, fiind corelate cu valoarea bunurilor primite. De exemplu, pentru moștenirea unui apartament evaluat la 100.000 de euro, taxa succesorală la notar este aproximativ 6.000 de lei. În plus, în cazul în care bunul imobil trebuie înscris în cartea funciară prin carte de succesiune, se plătește și o taxă suplimentară de 800 de lei pentru această înscriere.
Modalități de evitare a succesiunii
Există situații în care succesiunea poate fi evitată sau simplificată prin acțiuni efectuate în timpul vieții:
- Donația – transmiterea bunurilor către viitorii moștenitori înainte de deces;
- Contractul de întreținere – unde bunurile sunt cedate în schimbul îngrijirii sau întreținerii proprietarului.
Aceste opțiuni permit reducerea costurilor notariale și fiscale, oferind în același timp siguranță juridică pentru transmiterea patrimoniului către persoane apropiate.
