Mirela Loșniță
Pe 14 noiembrie, creștinii ortodocși marchează „Lăsatul Secului” pentru Postul Crăciunului, o zi însemnată prin care credincioșii își pregătesc sufletele și gospodăriile pentru perioada de post ce durează 40 de zile până la sărbătoarea Nașterii Domnului. În tradiția populară, această sărbătoare este însoțită de o serie de obiceiuri și interdicții străvechi, menite să aducă armonie, să alunge relele și să asigure un post roditor, atât la nivel spiritual, cât și material.
Tradițiile de „Lăsatul Secului” diferă de la o regiune la alta a țării, însă au în comun ideea de a reuni familia și prietenii la o masă festivă, ultimul prilej de a consuma „bucate de dulce” înainte de post. În zone precum Bărăganul, sărbătoarea este una încărcată de simboluri și obiceiuri.
Tot în Bărăgan, tradiția impune o serie de reguli stricte de „Lăsatul Secului”
La finalul mesei, există tradiția de a aduna toate oasele și resturile de mâncare rămase și a le strânge într-o față de masă, care, a doua zi dimineața, trebuie scuturată spre răsărit, însoțită de cuvintele: „Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiți îndestulate și de la holdele mele oprite.” Acest obicei este menit să protejeze culturile de cereale de atacurile păsărilor dăunătoare, în special vrăbiile, și să asigure o recoltă bună în anul următor.
În gospodăriile de aici, sarmalele, carnea friptă, țuica și vinul nou sunt nelipsite de pe masa de sărbătoare. În această zi, finii își vizitează nașii, fără a aștepta o invitație specială, și aduc „plocon” – un cadou simbolic constând într-o găină friptă, un colac mare uns cu miere sau o turtă, și o sticlă de vin.
Acesta este un prilej de a-și cere iertare pentru greșelile comise în anul care a trecut, iar nașii, după ce îi iartă, pregătesc o masă în cinstea lor. La desert, se servesc plăcinte cu fructe, struguri sau stafide, simboluri ale prosperității și bucuriei spirituale. Totodată, aceste preparate au și o semnificație de fertilitate și belșug, iar prin acest ritual se dorește atragerea abundenței în casă pentru anul următor.
În această zi de sărbătoare, femeile au o serie de interdicții clare
Tradiția spune că acestea nu au voie să coasă, să toarcă sau să țese, deoarece, dacă încalcă aceste reguli, ele vor atrage boli și necazuri asupra familiei. De asemenea, un obicei spune că, de „Lăsatul Secului”, nu trebuie să dai nimic cu împrumut, căci astfel vei aduce lupii în sat și vei atrage nenorociri asupra casei. Aceste superstiții reflectă credința populară că nerespectarea tradițiilor poate aduce rele, iar urmarea acestor interdicții asigură un post liniștit și binecuvântat.
În Ardeal și alte regiuni, gospodinele prepară în ziua de „Lăsatul Secului” turte de mălai pe care le oferă de pomană pentru sufletele celor adormiți și pentru sănătatea celor vii. O altă practică specifică în Ajunul Postului Crăciunului este curățarea și spălarea vaselor în care s-au pregătit mâncăruri de dulce, pentru a putea fi folosite exclusiv la preparatele de post. Acest gest de purificare simbolică are o dublă semnificație, fiind un act de respect față de perioada sacră ce urmează și, totodată, o formă de curățenie spirituală.
Pe lângă aceste obiceiuri regionale, există și alte tradiții legate de „Lăsatul Secului” ce sunt respectate în diferite părți ale țării. În Moldova, de exemplu, există obiceiul numit „datul cu lumânarea,” prin care credincioșii aprind lumânări la biserică pentru iertarea păcatelor și pentru ca perioada postului să le fie una liniștită și plină de har. De asemenea, în unele sate din Oltenia, în seara de „Lăsatul Secului,” oamenii fac focuri mari în gospodării, care simbolizează purificarea și protecția casei de spiritele rele. În jurul focului se roagă pentru sănătatea familiei și pentru îndepărtarea necazurilor în perioada de post.
„Lăsatul Secului” reprezintă, prin aceste obiceiuri și tradiții, o punte între trecut și prezent, oferind credincioșilor oportunitatea de a se reconecta la valorile spirituale și de a întâmpina postul cu sufletul curat. În această zi, întreaga comunitate se adună în spiritul împăcării și reculegerii, pregătindu-se pentru perioada de abstinență și rugăciune. Fie că este vorba despre o masă în familie, un gest de iertare sau o simplă curățenie, toate aceste practici din „Lăsatul Secului” au ca scop un singur lucru: apropierea de Dumnezeu și întărirea legăturilor cu cei dragi.
