C Stefania
Nicu Covaci, fondatorul legendar al trupei Phoenix, una dintre cele mai emblematice formații din istoria muzicii românești, a fost confruntat cu o umilință greu de imaginat la vârsta de 75 de ani. În ciuda contribuției sale remarcabile la cultura muzicală a României, artistul s-a trezit fără pensie, o situație care a șocat și revoltat pe mulți dintre admiratorii săi.
Nicu Covaci a fost un pionier al muzicii rock românești, un artist care a reușit să transforme și să inspire prin muzica sa. Moștenirea lui va rămâne nemuritoare, chiar dacă sistemul nu i-a oferit recunoașterea financiară pe care o merita.
Lipsa pensiei, o surpriză dureroasă
La jumătatea lunii martie, Nicu Covaci a primit o înștiințare de la Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR), care l-a informat că nu are dreptul la pensie. Motivul pentru această decizie este că artistul nu a obținut atestatul necesar pentru a fi admis în UCMR. Această veste a venit ca o lovitură dură pentru Covaci, care a petrecut aproape 50 de ani pe scenă, contribuind la dezvoltarea și popularizarea muzicii rock în România.
Nicu Covaci s-a născut pe 19 aprilie 1947 în Timișoara și a demonstrat încă de mic o pasiune pentru muzică și arte. În 1962, a fondat trupa Phoenix, care a debutat cu un stil muzical inspirat de formațiile britanice The Beatles și The Rolling Stones. Cu piese precum „Știu că mă iubești și tu” lansată în 1964, Phoenix a devenit rapid un nume de referință în muzica românească.
Phoenix a avut o carieră plină de succes, cu albume vândute în sute de mii de exemplare și spectacole care au rupt topurile muzicale. În ciuda acestui succes, Nicu Covaci nu a reușit să obțină un venit decent din pensie, lucru care subliniază dificultățile întâmpinate de artiști în navigarea birocrației și a regulilor impuse de instituțiile de profil.
Motivul lipsa pensiei
Pentru a beneficia de pensie din partea UCMR, era necesar ca Nicu Covaci să obțină un atestat de compozitor, ceea ce implica susținerea unui examen. Din păcate, artistul nu a dat acest examen în tinerețe, iar când a încercat să îl susțină la o vârstă înaintată, nu a reușit să obțină nota de trecere. La mijlocul lunii martie, UCMR a confirmat că Nicu Covaci a fost respins, obținând doar nota 7,60 din 8 necesară.
Fără pensie, Nicu Covaci a fost nevoit să continue să-și câștige existența prin turnee și concerte. Într-un interviu acordat la finele anului trecut, Covaci a mărturisit că se simte umilit de întreaga situație, mai ales având în vedere sumele imense pe care le-a adus țării prin activitatea sa artistică de peste 50 de ani. El a explicat că singura sa sursă de venit la momentul actual este muzica, fiind nevoit să susțină multiple turnee pentru a se întreține.
Încercarea de a obține atestatul
Chitaristul a povestit că a mers la Uniunea Compozitorilor pentru a da examenul necesar obținerii atestatului de compozitor, chiar dacă șansele de reușită erau incerte. Nicu Covaci a murit la vârsta de 77 de ani, după o lungă luptă cu problemele de sănătate, inclusiv o tumoră cerebrală care i-a fost descoperită în urma unui RMN. Anunțul morții sale a fost făcut pe pagina sa de Facebook, subliniind caracterul nemuritor al artistului. Moartea sa a lăsat un gol imens în inimile fanilor și a comunității muzicale românești, dar moștenirea sa culturală va continua să inspire generațiile viitoare.
„Eu nu am o pensie, deși am adus țării acesteia milioane. Sunt umilit, trebuie să mă duc zilele astea la Uniunea Compozitorilor, să dau examen de compozitor. (…) Nu este nimic, o să mă duc să dau examen, poate o să pic.”, declara artistul pe vremea aceea, cu o notă de resemnare.
Contribuțiile Phoenix și impactul asupra culturii românești
Sub conducerea lui Nicu Covaci, Phoenix a fost mai mult decât o simplă formație de muzică rock; a fost un simbol al rezistenței culturale și artistice împotriva opresiunii. Trupa a navigat prin perioade dificile, inclusiv interdicții impuse de regimul comunist, și a reușit să aducă muzica românească la un nivel internațional de recunoaștere.
Moartea lui Nicu Covaci marchează sfârșitul unei ere în muzica românească. În ciuda dificultăților financiare și a umilințelor îndurate, Covaci și-a dedicat viața artei și a reușit să lase în urmă o moștenire valoroasă. Muzica sa va continua să trăiască prin discurile și piesele care au marcat generații și vor continua să inspire.
Cazul lui Nicu Covaci ridică întrebări importante despre modul în care sunt tratați artiștii în România și despre măsurile care ar trebui luate pentru a se asigura că aceștia primesc sprijinul financiar și recunoașterea pe care o merită. Este esențial ca lecțiile învățate din experiența lui Covaci să fie folosite pentru a îmbunătăți sistemele de suport pentru artiști, astfel încât aceștia să nu mai fie nevoiți să trăiască umilințe similare în viitor.
