Redactia.ro
Home » Stil de viață » Inedit » O bătrânică a avut o viață departe de a cunoaște bucuria valurilor mării. Și-a văzut visul cu ochii la 81 de ani: „Am lăcrimat…mare dragă, te iubesc!”

O bătrânică a avut o viață departe de a cunoaște bucuria valurilor mării. Și-a văzut visul cu ochii la 81 de ani: „Am lăcrimat…mare dragă, te iubesc!”

Maria Ilie este un caz aparte! Bătrânica, în vârstă de 81 de ani a avut parte de cea mai mare bucuria ei prin intermediul ONG ului care are grijă de ea. Priviți cu atenție fericirea de pe chipul ei atunci când a atins pentru prima dată cu picioarele, apa de la malul mării!

O bătrânică și-a îndeplinit visul

Maria Ilie a avut o viață departe de a cunoaște bucuria valurilor mării. Ajunsă la vârsta de 81 de ani, grație unei excursii organizate de Asociația Niciodata singur – prietenii varstnicilor, care îi ajută pe bătrâni să fie mai puțin singuri, bătrânica a făcut contact pentru prima dată cu marea:

„M-am uitat la ea, am lăcrimat și am spus: mare dragă, te iubesc! Atât pe tine, cât și pe cine m-a adus aici. Să mă mai primești! Dacă mai trăiesc, o să mai vin…”

Povestea a devenit cunoscută prin intermediul Danei Gonţ și Republica, relatată pentru cei de la Asociatia ZI de BINE.

Bunica Maria își dorea să călătorească

Bunica Maria susținea înainte de minunată excursie că ar face-o fericită orice călătorie, chiar și una până într-un alt cartier din oraș:

„Aș fi cea mai fericită să mai merg, așa mai văd lumea, cu dumneavoastră. Altfel… unde să mă duc? Oriunde pentru mine e binevenit, și până la Băneasa dacă merg cu asociația e plăcut, că n-am mai fost de ani și ani pe acolo. Dacă eu cu metroul nu am mai fost de 30 de ani, singură, unde să te duci?”

Bunica Maria, o viață plină de tragedii

Din păcate bătrânica avut o viață grea, a trecut prin momente tragice, mai ales atunci când i-a pierdut pe rând pe soțul, ginerele dar și fiica ei:

„Era un copil nemaipomenit de bun, dar probabil că lui Dumnezeu i-a plăcut mai mult și în 2012 mi-a luat-o. Am dus-o la spital să facă o investigație și când m-am dus a doua zi să-i duc ce îi trebuia, n-am mai găsit-o. Atunci am făcut un șoc, o depresie puternică. La 3 luni, am intrat în această familie minunată, Asociația Niciodată Singur și chiar că nu mai sunt singură. Sunt singură în casă, dar primesc mereu un telefon. La capătul celălalt, când auzi că spune: sărut mâna mama Maria, ce faci mama Maria? Un cuvânt bun, un sprijin mult face.”

 

 

 

Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@redactia.ro
Etichete: