Roxana
După moartea bunicii sale, Ivan a simțit un gol greu de descris. Nu doar pentru că pierduse o persoană dragă, ci și pentru că bunica Tamara Vasilievna fusese un sprijin constant în viața lui, un refugiu de liniște și înțelepciune. Întreaga copilărie a lui Ivan fusese legată de serile în care, întins pe canapeaua din living, asculta poveștile spuse cu glas blând și cald.
Când a venit momentul să se ocupe de apartament, Ivan nu a cerut nimic. Nu era interesat de moșteniri, de bani sau de acte. El voia doar canapeaua aceea veche, care păstra amintirile copilăriei lui. Nici nu bănuia însă ce comoară ascunsă îl aștepta acolo…
Rudele care își dezvăluie adevărata față
După înmormântare, rudele s-au adunat pentru a discuta despre împărțirea bunurilor. Deși Ivan crezuse mereu în bunătatea și respectul familial, realitatea l-a lovit dur. Pe fețele celor adunați, vedea doar lăcomie și calcul rece.
„Trebuie să stabilim cine ce ia,” a spus o mătușă, deja notând în carnețel obiectele de valoare.
„Banii din conturile bancare trebuie împărțiți corect,” a adăugat unchiul, cu voce aspră.
Ivan privea scena cu un gust amar în gură. Nu voia să se certe pentru averea bunicii. Voia doar să ia acasă o bucată din amintirile lui.
Cererea simplă care a stârnit uimire
„Nu vreau bani sau acte,” a spus Ivan calm. „Vreau doar canapeaua din living. Atât.”
Rudele au râs. Unii ironic, alții nervos.
„Îți pierzi partea pentru o canapea veche?” a chicotit o verisoară.
Dar lui Ivan nu-i păsa. Canapeaua era legătura lui cu bunica. Iar dacă toți ceilalți vedeau doar bunuri de împărțit, el vedea iubire și amintiri.
Așa că, la câteva zile după înmormântare, a venit cu o dubiță, a încărcat canapeaua și a dus-o la cabana sa de vară. Nu știa că în acea zi viața lui urma să se schimbe pentru totdeauna.
Descoperirea care i-a tăiat respirația
Ajuns la cabană, Ivan a început să curețe canapeaua. Era veche, cu tapițeria ușor roasă și cu arcanele trosnind. A vrut să o repare, să-i dea un suflu nou, fără să-i șteargă farmecul vechi.
Când a scos pernele, ceva s-a întâmplat. O umflătură ciudată i-a atras atenția în colțul canapelei. A tras de material și a găsit o tăietură mică, cusută neglijent.
Inima i-a bătut mai tare.
Cu mâinile tremurând, a desfăcut cusătura. A băgat mâna și a simțit… o pungă.
A tras-o afară și a înmărmurit. Înăuntru erau bancnote vechi, legate cu sfoară, bijuterii din aur, acte de proprietate și un bilet scris de mână:
„Pentru Ivan. Cel care a știut să iubească fără să ceară nimic. Cu dragoste, bunica ta, Tamara.”
Ivan a căzut în genunchi, cu ochii în lacrimi. Întreaga lume părea să se oprească în jurul lui.
Cadoul ascuns din dragoste pură
Bunica Tamara știuse. Știuse că, într-o zi, Ivan va veni să caute nu averi, ci amintiri. Și de aceea îi lăsase, ascunsă în canapeaua copilăriei, toată averea ei.
Fără testament oficial. Fără acte de notar. Doar cu credința că nepotul ei va alege din inimă, nu din interes.
Și a avut dreptate.
Banii din pungă, bijuteriile, actele — toate erau acum ale lui Ivan. Dar dincolo de valoarea materială, mai prețioasă era dragostea care le însoțea.
Ivan a păstrat totul exact așa cum era: canapeaua reparată cu grijă, biletul înrămat pe perete, iar banii — o parte i-a donat unei case de copii, în memoria bunicii care îl învățase că iubirea adevărată nu cere nimic în schimb.
