Loredana Ionescu
O legendă a filmului european s-a stins din viață. Lea Massari, considerată una dintre cele mai remarcabile și rafinate actrițe ale generației sale, a murit la vârsta de 91 de ani. Vestea dispariției sale a fost confirmată oficial de autoritățile italiene, printr-un anunț transmis miercuri de secretarul de stat pentru cultură, Lucia Borgonzoni, care a descris-o ca fiind „o actriță cu un magnetism irezistibil și un talent fulminant”.
Potrivit informațiilor publicate de cotidianul italian Il Messaggero, actrița a încetat din viață luni, la Roma, iar ceremonia funerară a avut loc în ziua următoare, în localitatea Sutri, situată în apropiere de capitală. În conformitate cu discreția care i-a caracterizat întreaga viață, înmormântarea s-a desfășurat în cadru restrâns, departe de ochii publicului și ai presei.
O legendă a filmului s-a stins din viață
Lea Massari s-a născut pe 30 iunie 1933, la Roma, sub numele real Anna Maria Massatani. Încă de la debutul ei din anii ’50, a demonstrat o atracție firească pentru rolurile complexe, în care fragilitatea se îmbina cu o forță interioară tăcută. Ascensiunea sa internațională s-a produs în 1960, odată cu rolul Annei din filmul „L’avventura”, regizat de Michelangelo Antonioni. Deși personajul său dispare devreme din narațiune, impactul său asupra acțiunii și interpretarea subtilă au transformat această apariție într-un moment definitoriu pentru cariera sa.
Succesul filmului și participarea la Festivalul de la Cannes au poziționat-o rapid în rândul celor mai respectate actrițe ale vremii, atât în Italia, cât și în Franța, unde avea să joace în numeroase producții de prestigiu.
Cariera internațională și colaborările cu regizori de renume
După recunoașterea obținută cu „L’avventura”, Lea Massari a fost distribuită în filme importante din cinematografia italiană. În 1961, a jucat în „Il Colosso di Rodi”, o epopee regizată de Sergio Leone, dar și în drama „Una vita difficile” de Dino Risi, în care a interpretat rolul unei femei aflate în centrul dilemelor morale și sociale ale Italiei postbelice.
Talentul ei poliglot i-a permis să joace fluent în italiană și franceză, lucru care a atras atenția cineaștilor francezi. A apărut alături de Alain Delon în „L’insoumis” (1964), iar în 1972 a colaborat din nou cu acesta pentru „Le Professeur”, regizat de Valerio Zurlini.
Printre cele mai notabile titluri din cariera sa se numără „Les choses de la vie” de Claude Sautet, „Le silencieux” de Claude Pinoteau, „La course du lièvre à travers les champs” de René Clément și „Le fils” de Pierre Granier-Deferre. În Italia, a fost distribuită în filmele „Cristos s-a oprit la Eboli” (Francesco Rosi) și „Allonsanfan” (frații Taviani), consolidându-și reputația de actriță profundă și exigentă.
Roluri memorabile și alegeri artistice îndrăznețe
Unul dintre cele mai controversate și puternice roluri ale sale a fost în „Le souffle au cœur” (1971), regizat de Louis Malle. În acest film, Massari a interpretat o mamă care dezvoltă o relație neobișnuită și problematică cu fiul adolescent, un subiect extrem de delicat, dar tratat cu o subtilitate care a făcut ca filmul să fie selecționat în competiția oficială de la Cannes.
Criticii au lăudat profunzimea interpretării sale, iar fostul președinte al festivalului, Gilles Jacob, o descria astfel: „Frumoasă, simplă, pudică, Lea Massari a interpretat adesea în cinema rolul femeii care se simte de prisos. Dispărea lăsând o urmă”.
De-a lungul întregii sale cariere, Massari a refuzat categoric să joace în producții comerciale de duzină sau în seriale de televiziune. A ales întotdeauna calitatea artistică în detrimentul popularității, preferând să colaboreze cu regizori exigenți și să interpreteze personaje cu profunzime psihologică.
Discreție, demnitate și retragere voluntară
După anii ’80, actrița a ales să se retragă complet din lumea filmului. Nu a mai acceptat niciun rol și nu a mai apărut în public, păstrând aceeași discreție care i-a definit și cariera. Nu a fost atrasă de lumina reflectoarelor și nici de faima trecătoare, rămânând fidelă unui stil de viață sobru și unui set de principii artistice ferme.
A refuzat reveniri de complezență și nu a căutat cu orice preț să rămână vizibilă. Pentru Massari, arta însemna selecție riguroasă, tăcere elocventă și loialitate față de sine. Într-o industrie din ce în ce mai grăbită, ea a ales să plece în propriul ritm, fără regrete și fără compromisuri.
Filmele în care a jucat Lea Massari sunt astăzi studiate în școlile de film din Europa, iar prestațiile sale sunt considerate modele de rafinament actoricesc. A fost partenera de platou a unor actori de calibru internațional – Jean-Paul Belmondo, Yves Montand, Gian Maria Volonté, Anthony Perkins și Mel Ferrer – fără a fi vreodată eclipsată de notorietatea acestora.
Lea Massari a fost o prezență artistică discretă, dar profund influentă. A redefinit prin tăcerea și eleganța sa rolul femeii în cinemaul de autor și a contribuit decisiv la estetica filmului european al anilor ’60 și ’70. Prin refuzul de a face compromisuri, prin modul în care și-a ales personajele și colaboratorii, a devenit o figură respectată nu doar în Italia, ci în întreaga lume cinematografică.
Sursa foto: Arhivă
