Originea și semnificația expresiei „florile dalbe” în colindele românești

Expresia „florile dalbe”, prezentă în numeroase colinde românești, are o origine fascinantă și veche, fiind strâns legată de tradițiile etnografice din Maramureș. De-a lungul timpului, aceste cuvinte au devenit simboluri în cadrul obiceiurilor de iarnă, păstrându-și farmecul și misterul.

Citește și

Ce au decis procurorii în cazul Rodicăi Stănoiu?

Așa cum „leru-i Doamne” este o expresie emblematică pentru colindele maramureșene, „florile dalbe” are la rândul său o semnificație profundă. Aceasta provine dintr-un ritual de iarnă specific zonei, care ilustrează legătura strânsă dintre natură, spiritualitate și viața cotidiană a țăranului român.

Colindele maramureșene și expresiile lor distinctive

Colindele din Maramureș sunt renumite pentru lirismul și bogăția simbolurilor. Expresii precum „leru-i Doamne” și „florile dalbe” sunt caracteristici unice, greu de înțeles pentru românii din alte regiuni.

„Leru-i Doamne”, de exemplu, a generat numeroase interpretări. Specialiștii sugerează că aceasta ar proveni din cuvântul „aleluia”, care s-a transformat treptat în „aleruia” și, ulterior, în forma cunoscută astăzi. Acest refren sacru a fost păstrat și transmis prin tradiția orală, devenind un element definitoriu al colindelor maramureșene.

Totuși, expresia „florile dalbe” are o poveste aparte, legată mai degrabă de obiceiuri practice și ritualuri din viața rurală a Maramureșului.

De unde provine „florile dalbe”?

Publicistul Teofil Ivanciuc explică faptul că „florile dalbe” sau „flori de măr” își au originea într-un ritual maramureșean de iarnă. Acest obicei era practicat în seara de 9 decembrie, la sărbătoarea Zămislirii Sfintei Fecioare Maria.

În această zi, oamenii aduceau în casă o creangă de măr pe care o puneau într-un vas cu apă. Datorită diferenței de temperatură dintre exterior și interior, creanga înflorea până în ziua de Crăciun, simbolizând renașterea și puritatea.

Aceste flori de măr aveau și o semnificație practică. După Anul Nou, florile erau amestecate cu fân și oferite vitelor. Acest gest făcea parte dintr-un rit de protecție și bunăstare, menit să asigure sănătatea și prosperitatea animalelor în gospodărie. Astfel, expresia „florile dalbe” din colinde evocă acest ritual arhaic, amintind de legătura profundă dintre om, natură și sacru.

Creanga de măr, pomul de Crăciun al maramureșenilor

În contextul tradițiilor maramureșene, adevăratul pom de Crăciun nu era bradul, ci creanga de măr. Aceasta era un simbol al vieții, purității și reînnoirii, fiind integrată în obiceiurile de iarnă. În colinde, „florile dalbe” nu sunt doar un refren poetic, ci o mărturie a acestor tradiții vechi, păstrate cu sfințenie de-a lungul generațiilor.

Astăzi, colindele cu refrenul „florile dalbe” continuă să încânte sufletele românilor, purtând în ele povești, ritualuri și simboluri din trecut. Ele ne oferă o fereastră spre lumea spirituală și culturală a strămoșilor noștri, reamintindu-ne cât de important este să păstrăm și să transmitem mai departe aceste comori ale identității noastre naționale.

Colindul „Florile dalbe”

Scoală gazdă din pătuţ
Florile dalbe,
Şi ne dă un colăcuţ
Florile, florile dalbe.

Că mămuca n-o făcut
Florile dalbe,
Sâtă deasa n-o avut
Florile, florile dalbe.

Pe când sâtă-o căpătat
Florile dalbe
Covata li s-o crăpat
Florile, florile dalbe

L-o sfădit mama pe tata
Florile dalbe
De ce s-a crăpat covata
Florile, florile dalbe

Când covata o lipit
Florile dalbe
Cuptioru’ li s-o urnit
Florile, florile dalbe

Când cuptoru’ o pornit
Florile dalbe
Anul Nou o şi sosit
Florile, florile dalbe
Florile, florile dalbe.