Redactia
Deşi unii cred că Iisus de fapt nu a existat cu adevărat, pentru experţii în Noul Testament există foarte puţine dubii cu privire la existenţa reală a acestuia. Personajul biblic apare în mai multe referinţe ale istoricilor romani. În niciuna dintre acestea nu este pusă la îndoială existenţa lui Iisus.
Spre exemplu, Lawrence Mykytiuk, profesor la Purdue University şi autor al unui articol al Biblical Archaeology Review despre dovezile extrabiblice ale existenţei lui Cristos, a notat că nu există nicio dezbatere cu privire la această problemă nici în timpurile antice. „Rabinii evrei care nu Îl plăceau pe Iisus şi pe adepţii lui îl acuzau pe acesta că ar fi magician şi că ducea oamenii pe căi greşite. Dar nu au zis niciodată că nu a existat”, precizează Mykytiuk.
Citește și: Săptămâna Mare 2019. Ce trebuie să faci în această săptămână. Tradiții și obiceiuri
Dovezi arheologice
Totuşi, nu există dovezi fizice sau arheologice ale existenţei Lui. „Nu este nimic concludent, nici nu m-aş fi aşteptat să fie. Oamenii simpli nu lasă de obicei urme arheologice”, a adăugat cercetătorul.
„Realitatea este că nu avem urme arheologice pentu aproape nimeni care a trăit în timpul şi spaţiul lui Cristos”. A precizat Bart D. Ehrman de la University of North Carolina şi autor al Did Jesus Exist? The Historical Argument for Jesus of Nazareth. „Lipsa dovezilor nu înseamnă că o persoană din acel timp nu a trăit. Înseamnă că ea sau el, la fel ca 99,99% din restul lumii de atunci, nu au lăsat urme în înregistrările arheologice”, a adăugat acesta.
Problemele legate de autenticitate continuă să existe cu privire la relicvele asociate cu Iisus. Precum coroana de spini pe care ar fi purtat-o la crucificare (un exemplar există în Catedrala de la Notre Dame din Paris) şi giugliul din Torino. Giulgiul este o pânză funerară cu care ar fi fost îmbrăcat Iisus, relatează History.
Arheologii au putut corobora elemente din Noul Testament cu povestea lui Iisus. Deşi unii s-au îndoit de existenţa aşezării Nazaret, oraşul în care a copilărit Iisus, arheologii au găsit o casă alături de morminte şi o cisternă. Au mai găsit dovezi fizice ale crucificărilor, aşa cum le descria şi Iisus în Vechiul Testament.
Citește și: Imagine controversată la Notre-Dame. Ce a văzut o femeie într-o imagine cu incendiul din Paris
Documente scrise
Cele mai mult detalii despre viaţa şi moartea Lui provin de la cele patru Evanghelii şi din alte scrieri ale Noului Testament. „Acestea sunt scrieri creştine şi este de înţeles că sunt părtinitoare în ceea ce relatează. Astfel că trebuie analizate foarte critic pentru a afla informaţii istorice de încredere”, a precizat Ehrman. „Dar relatările centrale despre Iisus ca figură istorică – evreu, cu adepţi, executat la ordinele lui Ponţiu Pilat, guvernatorul Iudeei din timpul regimului Împăratului Tiberiu – apar din alte surse cu un set diferit de prejudecăţi”, a adăugat acesta.
În deceniile vieţii sale, Iisus a fost menţionat de istoricii evrei şi romani în pasaje care pot fi comparate cu fragmente din Noul Testament care descriu viaţa şi moartea lui Iisus.
Flavius Josephus
Istoricul iudeu Flavius Josephus, care conform lui Ehrman „este pe departe cea mai bună sursă de informaţii despre Palestina din primul secol”. Îl menţionează de două ori pe Iisus în Antichităţi Iudaice. Istoria masivă în 20 de volume a poporului iudaic care a fost scrisă în jurul anului 93 e.n.
Deşi s-a născut la câţiva ani după crucificarea lui Iisus, în jurul anului 37, Josephus era un aristocrat şi un lider militar în Palestina. Astfel, deşi nu era un adept al lui Iisus, „a fost atunci când s-a înfiinţat prima biserică. Așa se explică faptul că ştia oameni care l-au văzut şi au auzit de Iisus”, a precizat Mykytiuk.
Tacitus
O altă relatare a existenţei lui Iisus apare în Analele Imperiului Roman. O istorie până la primul secol a Imperiului Roman scrisă în jurul anului 116 de senatorul şi istoricul roman Tacitus. În scrierea despre incendierea Romei în 64, Tacitus menţionează că Împăratul Nero i-a acuzat pe „cei numiţi creştini, care erau detestaţi pentru enormităţile lor. Christus, fondatorul numelui, a fost omorât de Ponţiu Pilat, guvernatorul Iudeei în timpul domniei lui Tiberiu”, a scris istoricul roman.
Ca istoric roman, Tacitus nu avea prejudecăţi creştine în discuţia despre persecutarea creştinilor de Nero. „Aproape tot ce spune coincide – dintr-un punct de vedere complet diferit al unui roman care detestă creştinii şi superstiţiile lor cu ceea ce se spune în Noul Testament. Iisus a fost executat de guvernatorul Iudeei, Ponţiu Pilat, pentru crime împortiva imperiului. Iar o mişcare religioasă a apărut în urma execuţiei”, a declarat Ehrman.
Alte texte romane care fac referire la Iisus
Imediat după scrierea lui Tacitus despre Iisus, guvernatorul roman Pliniu cel Tânăr i-a scris Împăratului Traian că adepţii lui Iisus „cântă imnuri lui Cristos precum al unui zeu”. De asemenea, unii cercetători cred că istoricul roman Suetoniu se refgeră la Iisus atunci când spune că Împăratul Claudius i-a exilat pe evreii din Roma. Aceia „care deranjau constant la instigarea lui Chrestus”.
Această colecţie de referinţe noncreştine nu spune multe despre viaţa lui Iisus. „Dar este utilă în demonstrarea că Iisus era un personaj cunoscut istoricilor. Nimeni nu s-a gândit că este o poveste inventată”, a conchis Ehrman.
Citește și: Duminica Floriilor 2019. Tradițiile și superstițiile creștin-ortodocșilor
