Mirela Loșniță
George Enescu, unul dintre cei mai mari compozitori și muzicieni ai României, a trăit o viață presărată cu amăgiri și dezamăgiri pe plan personal, în ciuda genului său muzical și a realizărilor sale remarcabile în lumea artei.
Aniversarea a 69 de ani de la trecerea sa în neființă a readus în atenție povestea tulburătoare a acestui mare artist și a relației sale cu Maria Cantacuzino, femeia care a fost alături de el până în ultimele clipe ale vieții.
Care este povestea de viață a lui George Enescu
Născut în nordul Moldovei, la Dorohoi, pe 19 august 1881, George Enescu a fost al optulea copil al unei familii modeste, care își pierduse înainte alți șapte copii. Pasiunea pentru muzică a fost descoperită încă de la vârsta de cinci ani, când tatăl său l-a prezentat unui profesor din Iași, care l-a îndrumat către studiile muzicale la Viena, la vârsta de 13 ani.
La doar 15 ani, Enescu a creat prima sa lucrare semnificativă, intitulată „Poema Română”. Pe plan personal, el a trăit o poveste de dragoste tumultuoasă cu Maria Cantacuzino, cunoscută sub numele de Măruca, cu care s-a căsătorit în 1937 și alături de care a rămas până la sfârșitul vieții.
George Enescu a întâlnit-o pe Maria Cantacuzino în Sinaia, la Castelul Peleș, unde era invitat frecvent de către Regina Elisabeta a României. În ciuda faptului că Măria era deja căsătorită cu Mihai Cantacuzino, fiul omului politic George Grigore Cantacuzino, Enescu și-a continuat relația cu ea.
Relația lor, plină de obstacole
Povestea lor de dragoste a fost una tumultuoasă, plină de amăgiri și obstacole. Enescu, fiind un personaj recunoscut în cercurile sociale și culturale ale vremii, era adesea invitat să concerteze la serate mondene organizate de soțul Mariei. Cu toate acestea, relația lor a continuat în ciuda aparențelor și a fost caracterizată de o conexiune emoțională profundă și de o înțelegere reciprocă.
După moartea soțului ei într-un accident de mașină în 1928, Maria Cantacuzino a rămas văduvă și a continuat să îl susțină pe Enescu în cariera și viața sa. Cei doi s-au căsătorit în 1938 și au locuit în clădirea din spatele Palatului Cantacuzino, preferând intimitatea și modestia în locul opulenței și fastului.
„După căsătoria lor din 1938, Maruca şi Enescu au locuit în clădirea din spatele Palatului Cantacuzino, care îi rămăsese Marucăi după moartea soţului ei, Mişu Cantacuzino.
Enescu a preferat odăile mai liniştite şi mai modeste din spate. Îl deranja monumentalitatea palatului, unde soţia sa ţinea celebrele serate muzicale. El era un om foarte modest, un muzician care prefera să călătorească cu trenul la clasa a doua”, povestea muzicologul Viorel Cosma, autorul mai multor cărți despre George Enescu, într-un interviu acordat revistei Formula As.
Povestea lui George Enescu și a relației sale cu Maria Cantacuzino ilustrează nu doar genul muzical al compozitorului, ci și aspecte mai puțin cunoscute ale vieții sale personale și sentimentale.
Relația lor a fost adesea subiectul speculațiilor și discuțiilor în societatea vremii, din cauza diferențelor lor de vârstă și a contextului social în care trăiau. Cu toate acestea, Enescu și Maria au rămas alături unul de celălalt până la sfârșit, ilustrând puterea iubirii și a devotamentului în fața adversităților vieții.
