Roxana
La vârsta de numai patru ani, Iulia Gorina a fost răpită în timpul unei călătorii cu trenul de la Minsk, Belarus, către Asipovichi, Rusia. Incidentul s-a petrecut sub ochii tatălui său, care, copleșit de oboseală, a adormit pe parcursul celor 90 de kilometri ai călătoriei. Regretul și vinovăția nu l-au părăsit niciodată, deoarece evenimentul nefericit a avut loc chiar în prezența lui.
Răpitorii, un cuplu care se ascundea de autorități, au luat-o pe Iulia, lăsându-i destinul să fie hotărât de întâmplare. Fără urme ale familiei sale, Iulia a ajuns într-un orfelinat, unde a fost ulterior adoptată de Oleg și Irina, un cuplu care își dorea de mult timp un copil.
Cu toate că a avut parte de o copilărie și adolescență fericite alături de familia adoptivă, Iulia a fost mereu cuprinsă de întrebări legate de originea și familia ei biologică. Speranța de a-și reîntâlni părinții a prins contur odată cu apariția în viața ei a lui Ilia Kryukov, partenerul său de 31 de ani. Determinat, Ilia a purtat o investigație demnă de un detectiv, reușind în cele din urmă să-i localizeze pe părinții biologici ai Iuliei.
Revederea cu Viktor și Liudmila Moiseenko, părinții săi, a fost un moment plin de emoție, greu de descris în cuvinte. Prin intermediul unui test ADN, identitatea Iuliei ca fiica pierdută a cuplului Moiseenko a fost confirmată fără echivoc. Viktor, aproape în genunchi, i-a cerut iertare Iuliei pentru pierderea ei, un gest care a marcat un nou început pentru întreaga familie.
Pentru mulți ani, dispariția Iuliei a fost învăluită în mister, la un moment dat chiar speculându-se că părinții ei ar fi ucis-o. În 2017, aceste suspiciuni au fost spulberate când Viktor și Liudmila au trecut fără probleme un test cu detectorul de minciuni.
Iulia își amintește vag despre călătoria cu trenul din copilărie, dar detaliile acelei zile au rămas neclare. După ce a fost răpită, poliția a încercat fără succes să-i găsească părinții. În cele din urmă, destinul a făcut ca Iulia să fie găsită la aproximativ 800 de kilometri de Asipovichi, orașul în care ar fi trebuit să ajungă în acea zi fatidică.
Părinții săi biologici au petrecut săptămâni întregi căutând-o pe Iulia pe ruta trenului, sperând să găsească orice indiciu care să-i ducă la fiica lor. Această căutare neîncetată a fost plină de întrebări fără răspuns, până în momentul revederii emoționante.
„20 de ani par cât o viață, dar nu ne-am pierdut niciodată speranța. Am crezut – și iată că ne-am regăsit”, a spus Liudmila, mama Iuliei, exprimând bucuria reîntâlnirii. Acest sentiment a fost împărtășit și de Iulia, care, deși a fost separată de familia sa biologică pentru două decenii, a avut în cele din urmă șansa de a-și îmbrățișa părinții și de a începe un nou capitol în viața ei.
Această poveste remarcabilă de reîntâlnire subliniază puterea speranței și a determinării în fața adversității, oferind o rază de lumină pentru toți cei care, la fel ca familia Moiseenko, se confruntă cu pierderea unui copil.
