Laciu Andreea
Totul a început într-o zi mohorâtă de toamnă, când am hotărât să intru în biblioteca veche din cartier, doar ca să scap de ploaia care începuse să cadă fără milă. Nu eram un cititor pasionat, dar ceva m-a atras în acel loc cu rafturi pline de volume prăfuite, mirosind a timp și amintiri.
În timp ce rătăceam printre rafturi, o carte mică, cu copertă albastră, ieșea cumva în evidență. Fără titlu pe ea, doar un desen simplu, dar fascinant, pe copertă.
Am scos cartea și am început să citesc. La început, părea o poveste simplă, dar cu fiecare pagină, simțeam cum se întâmplă ceva în mine.
Cartea vorbea despre un om obișnuit care decide să trăiască conștient, să observe fiecare clipă, să iubească fără rețineri și să găsească sens în lucrurile mici.
În paginile acelea am găsit răspunsuri la întrebări pe care nici măcar nu le știam că le am. Am înțeles cât de mult pierdem atunci când trăim grăbiți, preocupați doar de „ce urmează”.
După ce am terminat cartea, am simțit o schimbare în mine. Am început să privesc lumea altfel — cu mai multă atenție, cu mai multă grijă. Am început să-mi iau timp pentru mine și pentru cei dragi, să mă bucur de momente simple: o plimbare, o cafea, un zâmbet.
Acea carte găsită întâmplător m-a făcut să înțeleg că viața nu e despre graba de a ajunge undeva, ci despre călătoria pe care o trăim cu inima deschisă.
De atunci, biblioteca aceea a devenit un loc special pentru mine, iar cartea albastră, o comoară pe care o recomand tuturor celor care vor să-și regăsească echilibrul.
