Roxana
Un mesaj cu o încărcătură emoțională rar întâlnită a fost transmis public de preotul Ionuț Chiriță, paroh al Parohiei „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Filești, Galați, și membru al Asociației Religioase a Comunităților Dreptslăvitoare ale Răsăritului. Într-o scrisoare deschisă adresată Președintelui României, Prim-ministrului și parlamentarilor, preotul lansează un apel dur împotriva intenției statului de a legaliza și reglementa prostituția.
Textul, redactat într-un limbaj profund personal și spiritual, nu se limitează la argumente religioase, ci aduce în prim-plan drama psihologică și umană a femeilor care ajung să-și vândă trupul.
„Înainte de a fi preot, sunt bărbat”
Mesajul începe cu o declarație care definește tonul întregii intervenții: „Înainte de a fi preot, sunt bărbat. Și tocmai de aceea nu pot tăcea.”
Chiriță afirmă că poziția sa nu este una ideologică, ci una izvorâtă din experiență și din suferința pe care a văzut-o în ochii unor femei ajunse la capătul puterilor. Pentru el, femeia nu este un corp sau un serviciu, ci „templu al lui Dumnezeu”, iar trupul ei nu poate fi separat de suflet.
„Ce se face trupului ei se întâmplă și sufletului ei”, spune preotul, respingând categoric ideea că prostituția ar putea fi redusă la un simplu schimb economic.
Povestea care a declanșat revolta
Momentul central al scrisorii este mărturia despre o tânără care i-a cerut ajutorul. Femeia i-a spus, plângând, că nu mai simte că este femeie, ci „un lucru”. A vorbit despre rușine, despre senzația de murdărie care nu dispare nici după dușuri repetate, despre nopțile în care se trezește plângând fără să știe de ce.
Mai dureros, i-a spus că nu mai știe dacă poate fi mamă vreodată. „Cine ar vrea o mamă ca mine?”, l-a întrebat.
Pentru preot, această întâlnire a distrus orice discurs abstract despre „alegeri libere”.
„În fața mea nu era o prostituată. Era o fiică. Era o femeie zdrobită. Era cineva care fusese cândva copil”, scrie el.
Critica directă la adresa statului
Preotul Chiriță afirmă că intenția statului de a legaliza prostituția înseamnă, de fapt, legalizarea unei răni.
„Să o reglementeze. Să o autorizeze. Să îi pună ștampilă”, notează el, punând o întrebare-cheie:
„Ce lege repară plânsul unei femei care nu se mai poate uita la ea însăși?”
El respinge ideea că documentele, formularele sau taxele pot vindeca rușinea, trauma și pierderea demnității.
O critică dură a limbajului birocratic
Una dintre cele mai puternice părți ale mesajului este atacul la felul în care limbajul oficial încearcă să neutralizeze suferința.
„Nu le numiți activitate.
Nu le numiți serviciu.
Nu le numiți alegere.”
Pentru Chiriță, aceste cuvinte sunt o formă de violență simbolică, pentru că transformă durerea într-o tranzacție și trupul într-o marfă.
O poziție care depășește granița religiei
Deși vorbește din perspectiva unui preot, mesajul său este și unul profund social. El nu cere pedepse, ci protecție. Nu condamnă femeile, ci sistemul care le împinge spre această formă de supraviețuire.
„Ca bărbat, spun: femeia trebuie apărată, nu folosită.
Ca preot, spun: trupul ei este sfânt, nu negociabil.
Ca om, spun: nu numiți progres ceea ce lasă femeia goală pe dinăuntru.”
